~ Ora șase dimineața!
Răsăritul se trezește pe un orizont de un albastru imposibil,
Din el se ridică o jumătate de Soare roșu, care cască încă...
Soarele vrea ca eu să pictez o poezie pentru tine,
Un poem de lumină și culori frumoase,
O poezie care strălucește,
Un poem cu lavandă,
Un poem portocaliu,
De aer violet și triluri mov,
De pescăruși argintii.
O trezire miraculoasă,
Cu vocea ta întrupată parcă pentru a-mi mângâia sufletul!
Ai vrajă în ochi, iar aspectul tău e magic..
Bătăile inimii mele dansează din nou,
Au o viață proprie,
Sunt vrăjite, fluieră euforice,
Par stupide.
Le spun să nu mai viseze.
Mă ignoră, se uită la mine scoțând limba...
Și după un oftat lung își dau ochii peste cap.
Vântul mângâie cu adieri albastre... două inimi care nu visau să fie atât de fericite!
Inima mea e nebună și fericită și bate doar pentru tine.
Unde este pielea ta ... sunt și eu...
Unde este lumina iubirii... este vremea noastră!
Căci am visat să te îmbrățișez pentru totdeauna în frumoasa eternitate a tuturor timpurilor și universurilor!
Tu ești visul din care niciodată nu vreau să mă trezesc,
Vis binecuvântat ! ~
~ Odine ~
