Odine With Love

Odine With Love

luni, 29 august 2016

~ Să mă scuzi și să mă ierți ~

~ Privește-mă cu iubire și privire de oțel
Și invită-mă să te privesc înapoi,
Să visez la viață și să renasc în fiecare zi.
Primește-mă în brațele tale puternice,
Să-mi adăpostesc sufletul și flacăra ce arde în mine,
Cuprinde-mi mintea și pune-mi inima să bată
Să se sufoce în bucata de piele în care stă și nu mai are loc.
Iar dacă nu îți răspund la fel, te rog să-mi ierți neîndemânarea,
Ignoranța, expansiunea în versuri, bucuria, tristețea, 
Să mă scuzi că nu pot să-mi iau gândul de la tine,
Că vreau să mă săruți și să mă mângâi,
Să mă ierți că uneori complic ceea ce e simplu,
Că sunt momente când sunt prea copilă pentru adultul din tine,
Pentru toate culorile mele, visele
Și să mă ierți de multe ori pentru îndrăzneala mea.
Iartă-mă și pentru că vreau mai multă iubire,
Că nu îmi ajunge timpul cu tine,
Că vreau să-ți sărut ochii atunci când îți este somn,
Că atunci când mă atingi, picioarele nu mă mai ascultă.
Să-mi ierți foamea asta de tine care mă devorează,
Că inventez cântece ce nu au nevoie să fie cântate, ci sunt cântece din inimă,
Că sunt legată de firul fierbinte al pasiunii pentru tine,
Că sufletu-mi te respiră la fiecare pas cu fiecare picătură,
Că m-am abonat la brațele tale, fără să te întreb dacă vrei să mă ții,
Că atunci când nu mai am cuvinte să te descriu, las bătăile inimii să o facă,
Că te simt ca un virus care-mi infectezi inima, sufletul și mintea,
Că vreau atât de multe și de multe ori sunt morocănoasă.
Să mă ierți că m-am născut să nu urmez nici o regulă,
Că nu sunt o ecuație, sau o literă, că deși am părți stricate în mine,
Prefer să nu trăiesc în spatele unor etichete.
Iartă-mă pentru că învăț să trăiesc și că mă simt femeie,
Iar dacă nu mă vei ierta, tot voi continua să simt la fel.~
~ Odine ~

sâmbătă, 27 august 2016

~ În mâinile tale, se află harta corpului meu ~

~ Suntem suflete legate de forțe inexplicabile,
Dar condamnați să rătăcim fără a înțelege de ce,
O uniune invizibilă percepută doar de noi,
Un fir imposibil de tăiat sau scurtat.
Parcă sunt născută din tine,
Căci mirosul tău mi-a marcat prezența de la primul sărut.
Beau cuvinte de pe buzele tale
Și le adulmec ca pe o șampanie franțuzească îmbătându-mă,
Deși știu că săruturile astea vor duce la o mahmureală cumplită,
Dar chiar și așa sărută-mă... sărută-mă cu cuvinte
Până la ultima picătură din vocea mea.
Ne-am sărutat în nopți toride de vară,
Sub ploi ce au căzut reci să binecuvânteze carnea sfințită de iubire,
Am stat sub cerul înstelat cu lună plină
Și-am coborât amândoi într-o lume care ni se potrivește mănușă.
Ești marea mea iubire, păcatul meu mental 
Iar tăcerea este multitudinea de cuvinte pe care le spun ochii mei
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.
Sunetul este vântul, respirația,
Suflul unui sărut care se dă într-o îmbrățișare.
Șoapta este sunetul pe care pielea mea îl emite atunci când degetele tale,
Se joacă pe ea, pentru a o citi ca o carte, să simtă
Iar eu  devin o fantezie care se abandonează păcatului fără margini.
Tu vezi cu vârfurile degetelor care sunt ca o pensulă
Și mă desenezi cu ochii închiși ca pe o floare,
Ce înflorește născută din lumină și mâini ce dezmiardă.
În mâinile tale, se află harta corpului meu,
Pe corpul meu se naște harta mâinilor tale
Și ambele căi abia așteaptă să se întâlnească împreună.
Mâinile tale și corpul meu se caută împreună în găsirea dragostei,
E un incendiu ce la fiecare atingere se aude trosnetul,
A două flăcări ce ard într-un singur foc. ~
~ Odine ~

joi, 25 august 2016

~ Mă poți numi nebună.... dar nebună după tine ~

~ Ce iubire m-a prins pe nepregătite în brațele unui război,
Transformându-l în pace și liniște, în cuibul haotic al sufletului meu?
Câte minute de așteptare s-au așezat în palmele mele goale?
Câte săruturi s-au stins în nopțile întunecate în căutarea cerului gurii tale?
Fragmente din tine, fragmente din mine,
Ne țin captivi la distanță, într-o libertate reinventată pentru noi.
Mâinile mele goale le caută pe ale tale să danseze împreună,
Fragmente din trupul meu încă mai păstrează amprentele tale,
Iar ecoul vocii tale se întinde de-a lungul gâtului meu,
Înfășurându-se ca o iederă care mă posedă
Și-mi rupe pielea, la gândul focului tău de lup flămând.
Fragmente din tine, fragmente din mine,
Dispersează ca niște roci incandescente
În ceața amintirilor mele.
Am capitulat în fața vrăjii tale fierbinte care îmi umple mintea de tine,
Cu forma asta de dragoste care mă inundă și-mi blochează reacțiile.
Mâinile tale sunt echilibrul mâinilor mele
Și mă pot cufunda predându-mi corpul nebun de simțuri cu tot cu suflet.
Gândurile îmi sunt toate la tine,
Iei naștere în gândurile mele, de parcă te-aș fi încuiat acolo în vise,
De parcă ai fi singura mea gură de oxigen.
Sunt în mijlocul oceanului lipsită de tine,
Plutind în flăcări, după ce mi-ai dat foc.
Te plimbi ca o felină în imaginația mea
Și te amuzi când vezi că pielea mea vorbește în alt limbaj,
Atunci când mâinile tale aplică mângâieri de mătase.
Să nu mă crezi nebună, pentru că nici eu nu înțeleg
Senzațiile astea care mușcă din fiecare bătaie a inimii mele,
Simțindu-mă înghițită de focul ce aleargă prin mine
Și fierbe storcând inima fără milă provocând explozii,
Ce face sângele să ardă nestingherit și să topească venele.
Să nu mă crezi nebună doar pentru că simt asta,
Sau mai bine mă poți numi nebună.... dar nebună după tine, după ceea ce provoci în mine. ~
~ Odine ~

luni, 22 august 2016

~ Pune-ți ochii în ochii mei ~

~ Ochii mei sunt ca două plaje de nisip cu mări clare,
În care îmi pierd pasiunea și îmi văd imaginea iubirii într-un alt eu,
Mă uit de câteva mii de ori la tine... de nenumărate ori .... 
Și apar mereu în colțuri, valuri de sensibilitate,
Ce udă nisipurile care se formează în jurul genelor. 
Cum să prind verbele de pe cer cu buzele,
Când fiecare pas al tău e un spasm pentru inima mea?
Cum să mai respir atunci când în semiîntuneric apari tu?
Cum? Când îmi hrănești sufletul cu sărutări,
Iar buzele îmi devin prizoniere înmărmurite?
Doar degetele mele mai mângâie pictura muzei
Și le plimbă alunecând și marcând traseul corpului tău.
Noaptea se încurcă în părul meu
Și alunecă precum mătasea prin insomnii,
Sufletu-mi zboară și-și caută refugiu în poala ta,
Să numere stelele și să-și găsească pofta de viață,
Iar în brațele tale, adăpostul durerii mele, se oprește timpul.
Vocea ta trece prin venele mele ca o melodie liberă,
Respir profund și nu-mi mai pasă de nimic altceva,
De tot ceea ce e interzis și de faptul că totul se termină la ivirea zorilor,
Tot ceea ce știu și simt este dincolo de îmbrățișarea iubirii ăsteia.
Am ajuns să te iubesc cu disperarea patimilor infinite
Să te iubesc cu nebunia unei pasiuni necunoscute,
Să-mi placă brațele tale, corpul, chipul, râsul tău,
Să te iubesc, în clipa asta și întotdeauna... pentru totdeauna
Să te vreau acum, să te iubesc fără întârziere,
Să îmi las gura să fie pe deplin a ta
Și să călătoresc în inima mea, unde aud strigând inima ta,
Căci sunt marcată cu lava ta de flăcări care-mi ard sub piele
Și mă consumă lent.
Pune-ți ochii în ochii mei și lasă-i să devină o mare plajă,
Lasă-i să se întâlnească împreună, să vorbească în limba lor,
Hai să trăim acum și să lăsăm lucrurile nepotrivite pentru mai târziu. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 20 august 2016

~ Gura unei femei ~

~ Gura unei femei
Este o lume pe care să o descoperi,
Dorință nepronunțată,
Seducție pură.
Gura unei femei,
Știe cum să te cucerească,
Să-ți șoptească cuvinte perfecte,
Insinuante, uneori obscene,
Te întreabă cum îți place, ce îți place,
Te prinde, te captivează cu vocea ei.
Gura unei femei,
Știe cum să te captiveze
Să îți spună la ureche cuvinte încurajatoare,
Să te sărute moale pe obraz, pe frunte.
Gura unei femei,
Este cea te ceartă atunci când greșești,
Dar o face pentru tine,
Care deși e aruncă săgeți ascuțite,
Cuvinte acide,
E menită să te scutească pe mai târziu de rău.
Tot gura unei femei,
Este cea care te sărută,
Te înfășoară, te modifică,
Te hrănește de setea de iubire,
Este alunecare pe cutele pielii buzelor tale,
E daltă pentru anatomia lor,
Le sculptează lovindu-le cu fiecare sărut.
Gura unei femei,
Este somelierul gustului tău,
Te face să le cauți aroma din struguri copți,
Ajunge să-ți servească precum licoarea zeilor,
Să te amețească fără să realizezi. ~
~ Odine ~


miercuri, 17 august 2016

~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~

~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea
Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.
Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime
Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,
E ceva aproape imposibil.
Asta pentru că dragostea este o metaforă,
Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,
În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,
Dar fiecare om iubește total diferit.
Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,
Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,
Să mă trezesc cu gândul la tine,
Deși nu vreau nici o parte din tine
Ci vreau să faci parte din mine mereu.
Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,
Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.
Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,
Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.
Căci fiecare inimă are ceva murdar,
Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.
Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,
Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.
Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior
Și grădinile viselor mele,
Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.
Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,
Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.
Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,
Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,
Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,
Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~
~ Odine ~

luni, 15 august 2016

~ Sunt ”interzisă” în viața ta ~

~ Cum trebuie să te iubesc?
Intrând ca o felină,
Pe furiș în inima ta
Fără să-ți dezechilibrez viața.
Buzele îmi vor aluneca pe chipul tău
Și mă voi pierde în acest Iad,
În care eu devin un mix de senzații
Atunci când mă privești.
Ești febra ființei mele
Cea care mă domină necondiționat
Și pe care o vrei,
Dar sunt ”interzisă”,
Pentru că sunt pedeapsa ta,
Păcatul tău care îți dă speranță,
Pentru că orice îmbrățișare ce o dai, visezi la mine,
Buzele tale de simplu muritor și sărutul,
Nu e ceva spectaculos, dar pentru mine e suficient să pară etern.
Dacă ochii tăi ar fi o mare, tot m-aș arunca
Și nu mi-ar păsa că aș putea să mă înec.
Ce dacă m-aș îneca? Care ar fi problema?
Decât să trăiesc în dilemă și să trăiesc în Iadul de a nu te simți,
Mai bine mă sting cu tine iubindu-te.
Deși știu... sunt ”interzisă”,
Pentru că sunt aventura care vine să te ajute să visezi,
Sunt acel sărut care ți se dăruiește, fără comentarii,
Sunt acel nume care te duce spre alte culmi,
Sunt acea iubire pe care ești nevoit să o negi pentru a îți salva demnitatea
.... Sunt ”interzisă” în viața ta ... ~
~ Odine ~

joi, 11 august 2016

~ Identitatea mea ~

~ Sunt o femeie, sunt o războinică ce rareori cedează.
Sunt liberă să visez, excesiv de emotivă, sensibilă la emoții,
Dar uneori sunt evazivă, alteori un iceberg,
Însă tot ceea ce fac, fac cu pasiune
Și nu fug de soartă, oricum ar fi ea.
Sunt fiica vântului,
Sunt ca marea, sunt foc,
Îmi trag rădăcinile din libertatea unui cal în galop,
Din crupa timpului, sunt un suflet pelerin,
Iar în lumea asta mă las în voia valurilor.
Alteori sunt precum o barcă de hârtie,
Pierdută în orizont,
Unde cerul se unește cu marea,
Navighez pe ape agitate de furtuni, durere și lacrimi,
Fără vâsle, fără nici un licăr de speranță,
Încerc să ajung la lumina farului ce strălucește în depărtare
Și luminează noaptea din mine ca o Lună.
Dar întotdeauna am un port refugiu,
Care îmi dă îmbrățișarea infinită,
Mă duce în pace, în brațele tale
Și îmi desface piesele sufletului meu,
Ca un curcubeu format din vise și multe culori.
Așa sunt eu, o femeie puternică, cu ochi pătrunzători,
O rebelă de foc, jupuită pe mâini de viață,
Distantă, eterică, care sfidează așteptările de cele mai multe ori,
Cu buze carmin care zâmbește necunoscuților,
Sau o bărcuță mică de hârtie în voia valurilor,
În căutarea falezei unde să ancoreze. ~
~ Odine ~

luni, 8 august 2016

~ Sărutul ce provoacă în mine încălzire globală~

~ Iubirea asta a ta e o iubire pe care încă nu o cunosc,
E construită ca un far, solidă, pas cu pas, unică.
Aprinzi lumina în marea furtunoasă a vieții mele,
Vii cu puterea ta ca un pilon și mă sprijini
Și mă ondulezi ca o scoică bătută de valuri.
Devii tăcerea vocii mele, crezul meu,
Rugăciunea fierbinte care mă ispitește,
Între bule suspendate în timp.
Doar un minut am nevoie pentru a zbura
Doar o secundă să visez, să înfloresc,
Să mă simt în viață, înainte de a muri.
Ești o nebunie pură, sau poate un blestem,
Adevărul este că ești profesorul care mă face să îmi prăbușesc capul
Și care mă face fericită în același timp.
Astăzi nu vreau dragoste,
Nu vreau complicații cardiace, care-mi aduc dureri de cap. 
Nu vreau mai mult, îmi e deajuns ce trăiesc acum,
Pentru că mă face să mă simt în viață,
Să simt că toată ființa mea arde ca să renască mai puternică.
Nu vreau o existență banală, comună, nu vreau calea simplă,
Prefer demonii și lupta cu fricile.
Astăzi am nevoie de tine, nu de lanțuri sufletești,
Nu vreau legături care să mă strâmtoreze și să nu mă lase să respir.
Poți să-mi legi mâinile, dar nu-mi lega sufletul,
Te poți bucura de prezența mea, dar nu de totul meu.
Astăzi vreau să închid ochii și să te simt lângă mine,
Fără ca măcar să te privesc în ochi.
Vreau să simt focul ăsta care mă arde,
Să simt sărutul tău, care provoacă în mine încălzire globală. ~
~ Odine ~


sâmbătă, 6 august 2016

~ Vino și înnebunește-mă! ~

~ Vino și înnebunește-mă! 
Sărută-mă și oferă-mi focul iubirii,
Fă-mă să mă simt în mâinile tale numai o mângâiere
Și-am să mă predau cu corpul, simțurile și inima.

Vino și înnebunește-mă! 
Fă-mă condimentul vieții tale și susține-mi pasiunea,
Dezbracă-mă de toate scuturile ce le-am ridicat
Și hrănește-mi marea mea de tandrețe.

Vino și înnebunește-mă!
În valuri de lavă fierbinte, fă-mi mintea vraiște,
Poate așa se vor aranja lucrurile altfel,
Căci oricum e numai dezordine în ea.

Vino și înnebunește-mă! 
Dă impulsuri corpului meu prin palmele tale
Fă-mă să simt energia electrică ce mă aduce la viață
Și furtuni de foc vor exploda purificându-mă de un trecut dureros.

Vino și înnebunește-mă! 
Fii surpriza înstelată în noaptea mare
Luceafărul care îmi ghidează existența
Steaua mea polară.


Vino și înnebunește-mă! 
Lasă-ți mâinile să călătorească pe pielea mea
Închide ochii și hai să zburăm împreună,
Să ne sincronizăm în magia numită ”iubire”! ~
~ Odine ~

miercuri, 3 august 2016

~ Sunt doar a ta, cântă-mă ~

~ Înfășoară-mi sufletul
Și stinge-mi focul ce m-a epuizat de atâta dor,
Mângâie-mă așa cum numai tu o faci,
Și umple-mi mintea cu sirene,
Cu păduri și flori și lumi unde nu există decât iubire.
Spune-mi că mâine va deveni eternitate,
Că voi trăi ca o ploaie neîncetată de vise,
Că voi privi spre orizont
Și în fiecare zi mă voi naște pentru tine.
Să-mi vorbești încet, căci nu vreau să ne tulbure nimic
Și să mă săruți cu buze uscate de foame continuă,
Să mă duci până la punctul de fierbere,
Căci tu ai scuturat de praf dezamăgirile suferite,
Ai mângâiat tulburarea mentală,
Ai acoperit urmele vechi ale fantomei unei iubiri pierdute.
Te rog să nu mă oprești din iubit,
Să nu mor arsă de dorința ta,
Să mă păstrezi doar pentru tine și să mă găsesc mereu în tine,
Căci sunt doar a ta, un instrument de iubire, cântă-mă.
Dacă voi fi în mâinile tale și voi vibra,
Voi fi un violoncel,
Dacă gura ta va fi deasupra gurii mele
Voi fi un cuvânt de iubire,
Dacă vei fi un tremur pe care să-l gust,
Voi deveni un sărut,
Dacă voi fi un bilețel scris,
Voi fi unul de dragoste,
Dacă voi primi suflarea ta
Voi fi viață, cântec...
Voi putea fi val, nisip, mare,
Voi exista numai știind că te iubesc. ~
~ Odine ~