~ Suntem suflete legate de forțe inexplicabile,
Dar condamnați să rătăcim fără a înțelege de ce,
O uniune invizibilă percepută doar de noi,
Un fir imposibil de tăiat sau scurtat.
Parcă sunt născută din tine,
Căci mirosul tău mi-a marcat prezența de la primul sărut.
Beau cuvinte de pe buzele tale
Și le adulmec ca pe o șampanie franțuzească îmbătându-mă,
Deși știu că săruturile astea vor duce la o mahmureală cumplită,
Dar chiar și așa sărută-mă... sărută-mă cu cuvinte
Până la ultima picătură din vocea mea.
Ne-am sărutat în nopți toride de vară,
Sub ploi ce au căzut reci să binecuvânteze carnea sfințită
de iubire,
Am stat sub cerul înstelat cu lună plină
Și-am coborât amândoi într-o lume care ni se potrivește
mănușă.
Ești marea mea iubire, păcatul meu mental
Iar tăcerea este multitudinea de cuvinte pe care le spun ochii mei
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.
Sunetul este vântul, respirația,
Suflul unui sărut care se dă într-o îmbrățișare.
Șoapta este sunetul pe care pielea mea îl emite atunci când
degetele tale,
Se joacă pe ea, pentru a o citi ca o carte, să simtă
Iar eu devin o
fantezie care se abandonează păcatului fără margini.
Tu vezi cu vârfurile degetelor care sunt ca o pensulă
Și mă desenezi cu ochii închiși ca pe o floare,
Ce înflorește născută din lumină și mâini ce dezmiardă.
În mâinile tale, se află harta corpului meu,
Pe corpul meu se naște harta mâinilor tale
Și ambele căi abia așteaptă să se întâlnească împreună.
Mâinile tale și corpul meu se caută împreună în găsirea
dragostei,
E un incendiu ce la fiecare atingere se aude trosnetul,
A două flăcări ce ard într-un singur foc. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu