Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 23 februarie 2019

~ Continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre ele,
Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii tăi,
Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!
Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,
Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul meu.
Dacă sufletul meu ar fi o adiere
Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi cerul,
Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând ușor
Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,
Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu tine, ca un răsărit de Soare!
Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,
Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.
Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în ochi așa cum ești tu
Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,
Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în ciuda tuturor,
De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită să trăiesc ...
Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți târzii, steaua care mă călăuzește,
Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.
Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din mine,
Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul păcătos al compoziției sale,
Tu ești vocea caldă, poezia mea,  muza mea din fiecare rând,
Tu ești ...  puterea iubirii.
Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul
L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,
Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte de abandon,
Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~
~ Odine ~


duminică, 3 februarie 2019

~ Încolăciți ~


~ Suntem doi încolăciți, care tremură când simt căldura celuilalt,
Încâlciți de dorința care ne acoperă și ne leagă cu un jug imposibil de rupt,
Încolăciți sub focul care ne arde pielea și ne face sclavii unei pasiuni furtunoase și atât de dependente,
Încâlciți ca doi înfometați, dornici de a explora focul de tabără al iubirii,
Zburăm....
Ca două vrăbii însetate și facem din această sete, o motivație,
Zburăm piele lângă piele, corp lângă corp spre un moment de neuitat. 
Când suntem  unul în brațele celuilalt e ca și cum am avea stelele de pe cer,
Când ochii noștri se ciocnesc, sar scântei care aprind focuri în inimă,
Suntem spațiu și pământ și cer, suntem dragoste
Și fiecare stea, este un sărut care ne umple de pasiune,
Ca o sămânță care se seamănă în inimă și se transformă într-o sursă de iubire.
Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,
Iar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem  fără temeri,
Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă,
Dintre sufletul meu și al tău, între inima ta și a mea, într-o poezie de iubire,
Scrisă pe bucăți de piele, la întâmplare, cu gânduri mici,
Pentru a nu fi uitată în cărți învechite, sau foi mototolite,
În jurnale pline de inimioare, marcând o dragoste veșnică,
Ci marcate în suflet și inimă, într-un poem alcătuit din două cuvinte, ținută de patru mâini, într-o singură iubire.  ~
~ Odine ~