~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre
ele,
Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii
tăi,
Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!
Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,
Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul
meu.
Dacă sufletul meu ar fi o adiere
Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi
cerul,
Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând
ușor
Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,
Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu
tine, ca un răsărit de Soare!
Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,
Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.
Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în
ochi așa cum ești tu
Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,
Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în
ciuda tuturor,
De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită
să trăiesc ...
Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți
târzii, steaua care mă călăuzește,
Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.
Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din
mine,
Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul
păcătos al compoziției sale,
Tu ești vocea caldă, poezia mea, muza mea din fiecare rând,
Tu ești ... puterea iubirii.
Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul
L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,
Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte
de abandon,
Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu