Odine With Love

Odine With Love

luni, 23 februarie 2015

~ Îmbrățișează-mă cu dinții și muscă-mă cu brațele ~

~ Dă-mi un sărut fără a mai spune ceva,
Pentru că sărutul tău are alt gust,
Este personalizat, ca al nimănui,
Este chibritul care dă lumină sufletului.
Farul este lumina, este imaginarul, sunt bulgării mei de zăpadă,
Este marea, unde valurile zâmbesc vântului,
Farul meu, ghidul meu în nopțile cu ceață
Lumina care reflectă zâmbetul pe cer.
Taci, pentru că uneori vorbele ard lumina
Dintre buze și rămâne întunericul...
Iar dragostea nu caută întuneric,
Deși în întuneric dragostea se caută
Pipăind fiecare părticică a corpului.
Cine sărută doar pentru a săruta,
Sărută mai puțin decât cel care sărută sărutul
Pentru că sărutul este mai mult decât atât,
Este mut și totuși vrea să vorbească.
Sărută-mă cu versuri,
Dar fără cuvinte și îmbrăcăminte.
Căci numai buzele care duc la contopire, 
Într-o mângâiere abandonată,
Se au fără să se posede,
Se posedă, devorându-se.
Îmbrățișează-mă suav cu dinții,
Și mușcă-mă puternic cu brațele
Pentru toate dățile când am vrut să te sărut...
... și nu am putut... ~

~ Odine ~

miercuri, 18 februarie 2015

~ Dacă nu ai exista, te-aș inventa ~

~ Vreau să te scriu fără să mă gândesc la tine,
Fără să te privesc sau să vorbesc cu tine,
Vreau să te am fără să te  posed,
Să te iubesc fără să te vânez,
Să te susțin fără să te țin,
Să te rup fără să te smulg,
Să îmi datorezi fără să te exploatez,
Să te câștig fără să te provoc,
Să te mângâi fără să te  ating,
Să te întăresc fără să te stresez,
Să te înălț fără să te mișc,
Să te cunosc și să nu te uit,
Să te doresc și să te provoc fără să mă înroșesc 
Să fiu doar a ta singura, 
Dar e nevoie și tu să îmi dai mâna ...
Nu vreau să vrei, doar pentru că eu te iubesc
Ci să mă vrei pentru că e tot ceea ce vrei
Să mă lași să te scriu,
Să te reinventez.
Să te scriu e nevoie de mai mult,
Am nevoie de imaginație,
Dar și ca mâinile tale să vorbească,
Pentru că ele îmi dau dependența.
Pentru a te scrie nu am nevoie de metafore,
Sau de rime în cuvinte,
Am nevoie doar de poemul ochilor tăi
Și de buze să îmi încălzească mintea...
Iar dacă tu nu ai exista,
Te-aș inventa,
Căci fără Yin, Yang ar fi inutil... ~
~ Odine ~

marți, 17 februarie 2015

~ Gânduri din noapte ~

~ Dă-mi un sărut și voi fi a ta, dă-mi mai multe și te voi face al meu. ~

~ Întotdeauna imaginația este capabilă să meargă mai departe decât tine. ~

Vântul încearcă să se ascundă, dar nu poate să mintă ploaia... ~

 ~ Cuvintele te pot dezbracă, fără să îți atingă hainele. ~

~ La un moment dat dependența de vise, devine un coșmar... ~

~ A zbura nu înseamnă întotdeauna a ridica picioarele de pe pământ... ~   

~ O inimă este ca o brichetă. Dacă arde cu flacără mare, gazul se consumă. O poți reîncărca, dar nu uita că e nevoie și de piatră să îi dea scânteia. ~

~ De obicei cel care e puternic precum fierul, se dovedește a avea o inimă de lemn. ~

Uneori săruți o broască nu pentru a o transforma în prinț, ci pentru a face o broască fericită. ~

~ În viață, nu toate piesele se potrivesc ... ~


luni, 16 februarie 2015

~ Dragostea e un foc ce arde... ~

~ Dragostea e un foc ce arde fără să fie văzut,
O rană care doare, se simte dar nu se vede,
Este o mulțumire nemulțumită,
Este o plimbare singură în noi,
În care suntem prinși fără voință.
Dragostea trece dincolo ... 
De frumusețea și senzualitatea care te fascinează,
Este mai mult decât un corp perfect sau un aspect care seduce. 
Dragostea ia hotărârea în locul tău sau dorința care zguduie corpul,
Pentru că asta e doar chimie. 
Dragostea este mult mai mult decât un pat și picioare strâns legate între ele ... 
Este mersul pe jos în aceeași direcție și mână în mână. 
Treptat te obișnuiești că ești doar o jumătate,
Că jumătate nu îți mai aparține,
Că totul se împarte la patru mâini, patru picioare,
Că acolo unde pleacă două, celelalte două urmează.

Că în fiecare dintre noi,
În dragoste,
În singurătate,
În tine,
În mine,
În apă,
În soare, 
Pe pământ,
În verde, galben, albastru, roșu
În toate este necesar să fie dragoste
Fie în tine, în mine, în noi, în cineva ....
Există foc și dragoste. ~
~ Odine ~


joi, 12 februarie 2015

~ Declarație ~

~ Dragul meu,
Astăzi nu am voie și nu vreau să-mi ascund sentimentele,
Dragostea ce o simt îmi este tipărită în zâmbetul de pe buze,
În ochii mei neobosiți care te caută,
În bătaia inimii mele care cere să fie atinsă,
În inspirația care vrea să simtă parfumul tău,
În dorința incontrolabilă de a mă săruta,
În sentimentul sublim de dorința de a fi alături de tine,
În toate zilele vieții mele,....te iubesc ...

Te iubesc atemporal, fără vârstă 
Cu impulsul unei zeițe... 
Te iubesc cu o foame...
Foamea de pâine fierbinte.
Îmi ești un cutremur
Care îmi trimite vibrații în inimă
Când vocea ta șoptește.
Pereții sufletului îmi sunt pictați cu petale de trandafir roșu,
Care și-au lăsat parfumul iubirii peste tot,
Parcă îmi ești un foc în vene,
Care mă arde în sânge.
Să nu mă întrebi cine sunt
Pentru că nu îți pot răspunde,
Sunt tot și nimic,
Sunt trecut și viitor, 
Sunt lumină și întuneric, 
Sunt incertitudine și indecizie, 
Sunt lacrimă și zâmbet, 
Sunt o nebună, dar și înțeleaptă, 
Sunt fantezie, o nebunie ... 
Eu sunt doar ceea ce sunt 
Și eu sunt eu, până voi muri! ~

~ Odine ~

luni, 9 februarie 2015

~ Îmi ești gravat în linia vieții ~

~ Linia iubirii e completată de mâinile împreunate
Mâinile care scriu romane de dragoste pe piele,
Nu pe hârtie, căci acolo e doar o schiță,
Dar pe piele e artă, nu literatură!
Mâinile puternice știu ce e dragostea

Alături de mâinile mici și iubitoare
Ele sapă în pământul sufletului,
Ca mâinile mici să sădească sămânța iubirii,
Iar liniile rădăcinii ei să pătrundă în palme
Și să graveze linia vieții.
Așa-mi ești tu, gravat în linia vieții..

Ți-ai pus amprenta mâinilor pe felul meu de a fi 
Iar drumurile rătăcite pe care umbli

Sunt semnele trecerii tale ca o poveste.
Îți privesc ochii, îți ascult vocea,
Iar mâinile tale mă trezesc la viață,
Mă faci să simt că sunt la cârma vieții tale,
Și că după toată călătoria asta,
Tu mă aștepți ca un gardian la poarta destinului
Că în inima mea, iubirea ta e un foc
Un strigăt de lumină care se împrăștie deasupra Pământului.
Te vreau acum...
Și vreau să te acopăr cu sărutări
Pe timp de noapte până în zori,
S-arunc suspinele nopții în vânt
Adormind la pieptu-ți cald,
Iar aroma mustului iubirii,
Substanța sacră care mă ține în viată
Să-mi circule în venele sufletului
Acolo unde îmi ești sculptat,
Ca linie a vieții... a destinului meu. ~
~ Odine ~

vineri, 6 februarie 2015

~ Mi-e dor... ~

~ Cerul cade pe stradă fără apărare. Plânge cerul. 
Și plouă în mine. Noaptea pare a fi mai noapte, 
Mai întunecată ca niciodată atunci când plouă. 
Cad cuvinte roșii din venele care s-au rupt

Și degetele care au dat naștere paginilor
Ard tăceri în oase, pentru că a ars viața.
O ceașcă de cafea plină de melancolie
Și ochii mei care au băut parcă atâta apă de mare,
Încât au devenit valuri și s-au prelins pe gene.
Nu mai aud visul, pentru că mai tare aud zgomotul,
Valurilor de pe gene și țipătul lui.
Am deschis brațele și am întins mâinile,
Care încetul cu încetul s-au umplut de cadavre
De oamenii dragi care i-am pierdut
Și care nu se vor mai întoarce niciodată.
Mi-e dor cum nu credeam că îmi va fi dor vreodată, 
Sau că ar putea să mă gâtuie atât de sălbatic,
Mi-e dor de tine..... tata
Și cred că nu pot spune prea multe în cuvinte,
Așa că ascult melodia și plâng, ascult și plâng. ~
~ Odine ~

miercuri, 4 februarie 2015

~ Iluzie ~

~ Am atins fiecare rid de pe pielea ta
Și ți-am închis pleoapele cu degetele mele de apă
Cu sărutul care a fost ca un poem...
Ți-am dăruit dragoste și m-am pus în tăcere
Ațipind la pieptul tău.
Am stat întipărită în pupila ochilor tăi 
Ca râu blând, dar agitată ca aripile unui porumbel
Ca un sunet de ploaie, în cascade proaspete,

Ca o briză ușor sărată pe malul mării.

Tu ești adâncitura din sufletul meu,
De pe pielea mea...
Și te simt ca o sete a dorințelor mele
În visele care înnoptează în mine.
Eu sunt vocea tăcută,
Care îți leagănă gândurile
Și după ce te iubește atât de mult ,
Dispare, pierzându-se ușor în noapte. 
M-ai învățat să cânt la lună și să vorbesc cu stelele

Să intri în visele mele și să mă botez cu apă și foc
Să-mi încingi diminețile cu răsărituri de soare catifea. 
Nu vreau să fiu începutul ci sfârșitul,
Vreau ca mâinile să șteargă amintirile crude,
Să fiu țara promisă de speranță
Să avem aceiași pătură de viață.
Și-atunci totul e vis sau realitate?
Un sărut furat și o îmbrășișare strânsă,
Un moment magic, un vis doar al nostru.
Numai timpul va hotărâ dacă este o iluzie,
Timpul va spune dacă e dragoste sau pasiune. ~
~ Odine ~

marți, 3 februarie 2015

~ Vreau o lume de îngeri și zâne ~

~ Mă eliberez de gânduri urâte
Și simt cum inima-mi murmură de veselie
La realitatea de dincolo de vise!
În tăcerea care îmi invadează simțurile
Ascult cum bate ritmic inima mea
Si freamătul pașnic al sufletului meu!
Afară, melodios lovește briza
Iar prin fereastra deschisă razele de soare
Ca un ac, intră prin fereastra deschisă
Îmi invadează spațiul și mă trezește
Cântând ode închinate iubirii,
Cu vocile catifelate ale îngerilor!

Vreau o lume de îngeri și zâne
Iar aerul pe care îl respir
Să aibe parfumul florilor și esența armoniei,
O lume în care zâmbetul este purtătorul de cuvânt,
Al protestelor împotriva răului.
Vreau o lume plină de recunoștință și lumină,
Vreau să dansez în vânt și să las să zboare gândurile.
Vreau să simt bucuria de a trăi într-o lume magică
Cu îngeri, zâne, elfi și sirene
Să cânt pentru această lume cu dragoste,
Un cântec de dragoste. ~
~ Odine ~


luni, 2 februarie 2015

~ Insomnie ~

~ Chipul tău îmi pare necunoscut
Și totuși parcă te cunosc,
Trupul meu se înclină spre tine
Ca acul busolei spre Nord,
Pielea mea aude tu-ul,

Într-un limbaj de noi cunoscut
Și tot ceea ce e spus, când e spus în sărut
Capătă sens la fiecare atingere.
Dă-mi mâinile tale,
Iar eu îți vor pune în ele fluturii mei,
În schimb vreau și o înghițitura din sărutul tău,
Din zâmbetul tău minunat.
Auzi sunetul cântecului meu?
Ascultă-l...
E ca un ciripit vesel de păsări,
Precum călușul unei mângâieri,
Purtat de razele soarelui în zori.
Îmi place cum ochii tăi înconjoară
Aripile sufletului meu,
Ce zboară ca doi porumbei.
Cum aprind pasiuni incendiare,
Cu fiecare sărut în întunericul nopții
Cum fură calmul păcii mele
Și îmi lasă cutremur în minte,
Cum alungă somnul de pe gene
Și-mi aduce insomnie în gânduri.


Este insomnie sau nebunie
Ceea ce mă ține trează.
În nopțile târzii cu Lună plină?
Este nebunie
Că spui când îmi spui
Că tu îmi ești iubirea.
Asta mă lasă trează
În nopțile reci de iarnă?
Ce îmi ești tu, insomnie
..................
Sau iubit ? ~
~ Odine ~





duminică, 1 februarie 2015

~ Reflexia ~

~ Îți propun să ne uităm în oglindă 
Și să vezi că imaginea ce se reflecta din noi ... 

Vezi cum fiecare din celulele noastre
Pot trece dincolo de oglindă
Și ocupă tot spațiul emanând iubire?

Privește reflecția viselor mele
Ca niște fâlfâieli de fluturi în stomac
Ce se transformă, atunci când tu,
Invadezi sângele meu care fierbe
Și ajungi în mucoasa inimii cu impulsul unui torent.
Privește cum dansez pentru tine,
Sub lumina caldă a lumânării,
În timp și spațiu,
Ca paiele uscate în bătaia vântului,
Tremurând de durere și recreând bucuria,
Că tu ești reflexia mea în oglinda vieții mele.

Privește cum invadezi corpul meu
Cu o tandrețe necunoscută,
Suavă, tăcută
Și dornică de a lăsa parfum pe pielea mea.
Cum spuma valului de iubire îmi umple inima
Ca un vânt cald care mă învăluie
Atunci când visezi alături de mine
Aprinzând focuri în gândurile mele
Și făcând miile de fluturi
Să-mi provoace frisoane
Ca un curcubeu duios de dragoste.
Privește-mi ochii de femeie,
Care înlăcrimați te adoră,
Ca pe Zeul din Olimp coborât pe pământ. ~
~ Odine ~