~ Îmbrățișează-mă cu dinții și muscă-mă cu brațele ~

~ Dă-mi un sărut fără a mai spune ceva,

Pentru că sărutul tău are alt gust,

Este personalizat, ca al nimănui,

Este chibritul care dă lumină sufletului.

Farul este lumina, este imaginarul, sunt bulgării mei de zăpadă,

Este marea, unde valurile zâmbesc vântului,

Farul meu, ghidul meu în nopțile cu ceață

Lumina care reflectă zâmbetul pe cer.

Taci, pentru că uneori vorbele ard lumina

Dintre buze și rămâne întunericul...

Iar dragostea nu caută întuneric,

Deși în întuneric dragostea se caută

Pipăind fiecare părticică a corpului.

Cine sărută doar pentru a săruta,

Sărută mai puțin decât cel care sărută sărutul

Pentru că sărutul este mai mult decât atât,

Este mut și totuși vrea să vorbească.

Sărută-mă cu versuri,

Dar fără cuvinte și îmbrăcăminte.

Căci numai buzele care duc la contopire, 

Într-o mângâiere abandonată,

Se au fără să se posede,

Se posedă, devorându-se.

Îmbrățișează-mă suav cu dinții,

Și mușcă-mă puternic cu brațele

Pentru toate dățile când am vrut să te sărut...

... și nu am putut... ~

~ Odine ~