~ Iluzie ~

~ Am atins fiecare rid de pe pielea ta

Și ți-am închis pleoapele cu degetele mele de apă

Cu sărutul care a fost ca un poem...

Ți-am dăruit dragoste și m-am pus în tăcere

Ațipind la pieptul tău.

Am stat întipărită în pupila ochilor tăi 

Ca râu blând, dar agitată ca aripile unui porumbel

Ca un sunet de ploaie, în cascade proaspete,

Ca o briză ușor sărată pe malul mării.

Tu ești adâncitura din sufletul meu,

De pe pielea mea...

Și te simt ca o sete a dorințelor mele

În visele care înnoptează în mine.

Eu sunt vocea tăcută,

Care îți leagănă gândurile

Și după ce te iubește atât de mult ,

Dispare, pierzându-se ușor în noapte. 

M-ai învățat să cânt la lună și să vorbesc cu stelele

Să intri în visele mele și să mă botez cu apă și foc

Să-mi încingi diminețile cu răsărituri de soare catifea. 

Nu vreau să fiu începutul ci sfârșitul,

Vreau ca mâinile să șteargă amintirile crude,

Să fiu țara promisă de speranță

Să avem aceiași pătură de viață.

Și-atunci totul e vis sau realitate?

Un sărut furat și o îmbrășișare strânsă,

Un moment magic, un vis doar al nostru.

Numai timpul va hotărâ dacă este o iluzie,

Timpul va spune dacă e dragoste sau pasiune. ~

~ Odine ~