Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 30 mai 2015

~ Un suflet de femeie ~

~ Oamenii sunt construiți din aripi de păsări
Din milioane de aripi țesute între ele
Ce se țin împreunate ca într-o horă,
O horă a iubirii eterne.
Atunci când sufletul se simte liber
Aripile se desprind și se îanlță
Zboară în goană spre cerul albastru,
Spre zare, spre locuri unde nimic nu îi oprește.
Oamenii au în piept aripi de păsări
Ce abia așteaptă să fie eliberate prin iubire,
Să se zbată ieșind, să gâdile sufletul
Să urce spre minte, să tulbure totul.
Oamenii își îmbrățișează aripile între ele
Se iubesc contopindu-se
Și zboară împreună spre infinit,
Se joacă dansând, dansează iubind
Și cântă... le cântă aripile valsuri,
Iar valsul plutește în nori călători.
Tu ți-ai luat aripile toate
Și ai plecat... ai zburat.
Unde? Numai tu știi.
Și inima îmi reproșează,
La fel și aripile de păsări din mine.
Mă ceartă că le-am învățat să zboare
Și-acum le țin închise.
Aș fi vrut să-ți spun ” dacă o să zbori, să mă iei cu tine”,
Dar n-am făcut-o pentru că nu aș fi putut
Să îmi lipesc aripile din mine cu tine,
Știind că zborul tău nu e un vals al iubirii.
Și chiar de mă doare și aripile din mine dor
Ți-am dat drumul să zbori,
Te-am desfăcut din mine
Pentru că tu... tu ești doar om, un bărbat,
Iar eu... eu sunt doar suflet.
Un suflet de femeie. ~
~ Odine ~

vineri, 29 mai 2015

~ Crucificarea iubirii ~

~ Îmi cad frunzele din suflet
De parcă-aș fi o toamnă melancolică...
Sau poate tu ești toamna mea
Care îmi rupe acoperământul inimii.
Mi le arunci pe jos să le transformi în covor,
Covor de nestemate aurite,
Pentru că nu-ți mai place să calci pe jos,
Acolo unde este tină, moluz cotidian.
Preferi să calci pe ele, așa covor cum sunt,
Îți țin de cald, îți protejează tălpile,
Ști că ele nu te-ar înțepa niciodată,
Sau să te rănească în vreun fel.
Nu-ți pasă că le doare,
Sau că poate nu au meritat niciodată,
Să le calci precum un covor oarecare,
Pentru că ele sunt foi de pe inimă,
De pe o inimă care mai bate încet pentru tine
Și asta nu pentru că nu mai simte la fel,
Ci că a obosit de-atâta smulgere din piept.
Frunzele din sufletul meu nu este un covor să-l calci,
Căci numai covoarele se nasc să fie călcate în picioare,
Ele sunt bucăți din trup de copil de Dumnezeu,
Care trăiește, suferă și se sacrifică pentru iubire.
M-ai crucificat Manole,
M-ai răstignit să-ți faci biserică măreață
Și n-a contat nici strigăt și nici plânset,
Ci să te construiești pe tine. ~
 ~ Odine ~

joi, 28 mai 2015

~ Slăbiciunea unei femei ~

~ Se spune că femeile puternice nu sunt alese, ele aleg.
Eu poate nu sunt o femeie puternică pentru că tu m-ai ales
Dar eu am ales să te păstrez în inimă și în cuvinte.
Dacă eu ca femeie slabă am ales așa, tu ca bărbat cum ești?
Ce ești? Un bărbat slab sau puternic?
Pentru că de multe ori nu e deajuns doar să alegi, ci să păstrezi.
Cred că asta e adevărata putere a unui om.
Măcar așa femeie slabă cum sunt pot alege ceva....
Ca de acum înainte să aleg să învăț să trăiesc fără tine,
Să aleg să nu te mai vreau doar pentru câteva clipe,
Să aleg să-ți spun nu, atunci îmi ceri să spun da,
Să aleg să te las pe calea ta, fără să îți spun cât greșești,
Să te las să greșești și să te las să te doară,
Să aleg să nu mă mai doară pe mine, pentru tine.
Aș avea atâtea să aleg însă sunt doar o femeie slabă
Și în slăbiciunea mea am știut întotdeauna ce vreau,
Că te vreau pe tine, cel care m-a ales dar nu a știut niciodată ce vrea,
Care în nesiguranța bărbatului a ales mult prea multe,
Dar niciodată nu a putut pune punct atunci când totul era terminat.
Eu știu ce vreau și ce am de gând să aleg să fiu în viață
Și în nici un caz nu vreau să fiu o pată de cerneală pe pagina vieții cuiva,
Vreau să fiu o poveste cu final fericit, cu bune și cu rele.
Da dragul meu, asta vrea o femeie slabă ca mine, să lupte pentru ceea ce vrea
Și să îți iubească până și nebunia, dar să ai măcar un sfert din slăbiciunea pe care o am eu! ~
~ Odine ~

miercuri, 27 mai 2015

~ A te iubi... ~

~ A te iubi...
A însemnat a fi cu tine și a învăța
Că nu există prinț sau cerșetor
Atunci când două suflete se îmbracă
În aceiași haină subțire de dragoste.

A te iubi...
A însemnat să cred într-un ”pentru totdeauna”
Să îmi multiplic conceptul de rău și bun,
A însemnat să te recunosc ca un antidot
A tot ceea ce viața mi-a inoculat în vene.

A te iubi...
A fost ca un vis din care nu am vrut să mă trezesc
Să trăiesc într-un vis în care credeam cu toată ființa,
A fost îndrăgosteala de fiecare dimineață
Atunci când primul nume care îmi venea în minte, era al tău.

A te iubi...
A însemnat să cred în ceea ce nu văd
Dar să știu că nu pot uita nici o secundă,
Să învăț să trăiesc cu dorul în piept
Și cu milioane de speranțe pentru mâine.

A te iubi....
A însemnat să dau jos toate armurile,
Pentru a mă dezvălui goală, fără teamă,
Să-mi desfac fiecare foiță de pe inimă și să o arăt,
Așa fierbinte cum este, în spatele unei inimi de gheață.

A te iubi...
Pentru mine a însemnat ”totul”,
Să-mi pun inima în ștreang și ca pariu pentru tine,
Să-ți cumperi jetoane pentru jocuri mărunte și să pleci,
Lăsând cheia blocată în sufletul meu încuiat,
A însemnat să sufăr până la moarte, dar fără să mor. ~
~ Odine ~

duminică, 24 mai 2015

~ Numai îngerii plutesc ~

~ Numai îngerii plutesc,
Restul se tăvălesc în noroi.
În noroiul vieții,
Între real și material,
Între lumesc și nebunesc,
Între nimicul cotidian,
Între bani și sex,
Între simțuri de moment,
Între palpabil și auditiv,
Între verbal și vizual,
Între orgolii și vanități,
Între praful deșertăciunii
Și stropii lacrimilor,
Devenind un mâl
În care se afundă tot mai des,
Tot mai mulți,
Mai mulți din cei care se târăsc
Și se tăvălesc în el.
Restul se înalță în smerenie,
Plutesc în modestie,
Își construiesc averile acolo unde nu se văd,
În sufletul care devine tot mai ușor,
Cel care plânge atunci când ceilalți se târăsc,
Când noroiul îi ține pe pământ,
Când se transformă în el și nu plutesc,
Pentru că ei nu sunt îngeri,
Sufletul lor a fost moneda
Plății deșertăciunilor.
Cei care suferă se înalță,
Căci ei sunt îngeri și plutesc,
Deasupra de pământ,
Deasupra apei,
Deasupra a tot ceea ce e lumesc,
Asta e răsplata suferinței de înger....
Înălțarea. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 23 mai 2015

~ Vreau să uit... ~

~ Vreau să te uit
Să uit tot ce a fost,
Dar inima îmi reamintește
De fiecare dată când bate.
De fiecare dată când împinge sângele în vene
Pentru că îmi aduce aminte că îmi ești acolo,
Că faci parte din mine...
Și nu te vreau,
Dar nu știu cum să te scot.
Am o singură șansă să te scot din mine,
Șă te scriu,
Să te scriu cu sânge
Până când se va termina,
Atunci te vei termina și tu
Și o să te uit.
Și-am să te scriu
Și-am să te strig
Și-am să te scriu urlând
De dor și de durere de va fi,
Tot nu voi înceta să te scriu
Până la ultima picătură,
Chiar de va fi să mor apoi
Tot nu voi înceta până să te uit.
Așa măcar voi pleca în eternitate,
Voi putea pleca uitând,
Uitând de tine,
Exact așa cum și tu ai uitat de mine.

Doar că eu acolo nu te voi mai știi
În schimb tu o să vii și o să îți aduci aminte.
Acolo nu vei mai uita
De tot ce ai promis și nu ai îndeplinit,
Tot ce ai rănit și nu ai vindecat.
Încă te scriu cu sânge,
Încă mai am destul,
Dar știu că te voi uita
Și poate acum eu trăiesc o viață
În încercarea de a te uita,
Dar tu vei trăi o eternitate,

Apăsat de toate regretele. ~
~ Odine ~

joi, 21 mai 2015

~ Visul meu a rămas la tine ~

~ Degeaba încerc să dorm,
Visul meu e la tine,
E cu tine,
E cu o parte din trecut.
Degeaba încerc să uit,
Mereu îmi aduci aminte,
Îmi servește o porție de venin acest ”tu”,
Pe care eu nu îl mai cunosc,
Un ”tu” care a deveni sclavul minciunii,
Acest ”tu” care caută nimic,
Dar calcă totul în picioare.
Degeaba am irosit cuvinte pe tine,
Toate nu au rămas decât litere
Care au trecut prin mintea ta ca niște păsări speriate.
Degeaba cred că ai putea fi altfel,
Tu nu știi cum ar trebui să fii altfel,
Ești de prea mulți ani, astfel.
În zadar am crezut în iubirea ta,
Degeaba am riscat în iubire,
Căci a fost o iubire în care nu am riscat decât eu,
O iubire în care am răbdat doar eu,
O iubire în care am suferit doar eu,
O iubire care pentru tine nu a valorat nimic.
Dăruiești vise, dar la final rămân doar visele
Care se risipesc la ivirea zorilor,
Atentezi la inima femeilor,
Să dovedești altora cât de cuceritor și de ”stil” ești.
Degeaba am căutat acest tot la tine,
Căci la tine toate lucrurile sunt pe jumătate,
Ești jumătate de om cu jumătate de inimă
Și din nefericire pentru tine, trăiești pe jumătate.
Degeaba încerc să fiu indiferentă,
Pentru că ce a fost a fost un timp pierdut,
Timp pe care nimeni nu mi-l poate înapoia
Și o iubire pe care am dat-o fără limite
O iubire atât de mare pe care am irosit-o,
Pe un om atât de mic. ~
~ Odine ~

marți, 19 mai 2015

~ Sărută-mă înainte să mor! ~

~ Te risipești ca un fum...
În alte brațe
Și acolo sălășuiești un timp
Și-apoi te ia vântul
Și te duce în alte brațe.
Săruți altă gură,
Te plimbi prin mințile altei femei
Și ieși din nou ca fumul și pleci.
Îl intoxici și îl lași în comă,
Ești dioxid de carbon
Ce nu face bine niciodată,
Iar atunci când te evapori
Lași în urma ta, moarte cerebrală.
Te învârtești în jurul victimei,
Îi săruți buzele și o lași acolo...
Căzută.
Ești un veșnic nemulțumit
Între mai multe relații,
Te lași fumat
Pentru că atunci știi că victima e sigură,
Că va urma paralizia...
Că ea va fi exact ca un pui de vrabie
Ce așteaptă hrana mamei cu gura deschisă,
Ești dependent să ai dependente de fumul tău,
Dependent să auzi spunând,
”Sărută-mă înainte să mor!”. ~
~ Odine ~


~ Pot fi femeia bărbată...~

~ Pot fi femeia bărbată...
Cea care acum plânge și se rupe în două pentru iubire,
Iar în secunda următoare se șterge la ochi
Și conduce cu capul sus și ferm alți oameni.
Tu, în schimb nu vei putea fi niciodată bărbatul-femeie
Și nu mă refer de a avea statutul de femeie întreținută,
Pentru că aici da recunosc, te pricepi mai bine decât o femeie,
Ci acela de a avea sentimente nobile,
De a șimți și trăi cu inima și a te lăsa ghidat de ea
Chiar dacă te-ar duce în suferință,
Femeie plină de dureri dar nevoită să ierți.
Pentru că în căutarea experiențelor ai devenit robot
Și în spatele cuvintelor de iubire pe care le spui
Nu e adevăr nici 1%,
Nu ai capacitatea de a simți dragostea de femeie,
Trăirea ei, mila ei, dorința de a proteja,
Sentimente de care până și un bărbat e capabil de ele.
Cumva tot ceea ce faci mă duce la gândul
Că nici bărbat nu poți fi
Cât timp tu nu mai poți avea sentimente
Nici iubire, nici milă, nici conștiință
Și că ești mai sec decât m-ai acuzat pe mine a fi.
Tu ești sec și de viața, de asta cauți experiențe
Pentru că ele te-ar putea face să intri in șoc,
Să te electrocuteze cu simțire și să te facă
Să iubești un om mai mult decât tot ceea ce este material.
Tu nu poți fi nici femeie, nici bărbat
Pe când eu din femeia fragilă care plânge
Dar pot deveni cel mai apring bărbat demn de respect,
Însă cu o inimă mare capabilă de iubire. ~
~ Odine ~

duminică, 17 mai 2015

~ Dorință... ~

~ Dacă Dumnezeu mi-ar îndeplini o dorință,
Aș vrea ca pentru o zi din viața ta să nu poți minți,
O singură zi în care să îți cadă măștile minciunii
Să rămâi tu așa cum ești, gol și dezbrăcat
De toate scuturile și chipurile false pe care ți le pui.
Aș vrea ca atunci când ai încerca să spui un neadevăr,
Dumnezeu să-ți lege limba și să te muști de ea.
Sunt tare curioasă ce ai face
Fără umbrela care te apără de chipul tău real
Și cum ar fi viața ta atât de vulnerabilă,
Să nu mai ai nici un scut care să îți apere personalitatea.
Aș vrea să te văd atunci, cum alții s-ar folosi de neputința ta
Și te-ar transforma într-o jucărie pentru plăcerea lor,
 Iar tu să nu te poți apăra decât cu adevărul.
Poate atunci ai înțelege prețul lui,
Al adevărului suprem și nu ai mai folosi minciuna,
Atunci ai respecta fiecare literă
Și când cineva ți-ar spune adevărul
Te-ai pune în genunchi în fața lui
Și i-ai spune ”și eu am suferit pentru adevăr”.
Da asta e una din dorințele mele
Doar că dorința mea e utopie
Iar tu nu vei putea face niciodată un exercițiu de adevăr pur
De a rămâne gol fără măști și să te mândrești că așa imperfect cum ești
Că ești un om curat care nu se folosește de minciună pentru scopuri mârșave
Și că în drumul vieții lui nu va da de victime umane.
Aș vrea ca măcar o zi din viața ta să trăiești așa cum am trăit eu,
Privindu-te prin oglinda care nu minte niciodată,
Cu adevărul  în minte și în inimă,
Să suferi pentru că ai spus ceea ce ai simțit
Să fii lovit în inimă pentru adevăr cu minciună,
Ca măcar o zi să trăiești având adevărul, 
Crezul pentru care ai vrea să îți ghidezi totul în viață
Nu să fii chipul mielului în blana de lup. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 16 mai 2015

~ Conversație cu sufletul ~

~ Am un suflet idiot
Nu vrea să mă asculte și pace
Îi tot spun să nu mai bântuie ca o fantomă
Și el bântuie după fantome,
Fantome care trăiesc pentru ei nu pentru el.
Încă nu s-a trezit din beția în care a stat atâta timp
Și nici din comă în care a fost aruncat,
Că toată dragostea asta nu l-a înălțat
Ci l-a coborât mai jos decât nivelul solului.
Are o slăbiciune ce nu îi aduce aminte decât de umilință
Și amintirea că și-a pierdut demnitatea,
Iar acum umblă ca un căpiat pe străzi goale.
Tânjește din dor de ducă
După locuri care demult sunt goale,
Acolo nu mai sunt decât resturi a ceea ce era odată
Niște ruine care se degradează și urâțesc locul.
Oare te vei sătura vreodată, să umbli fără direcție?
Oare te vei sătura să faci bine, celor ce îți fac rău?
Oare vei înțelege că alte suflete nu sunt ca tine.... prost?
Oare vei înțelege toate astea vreodată?
Tare aș vrea să nu mai trăiești din amintiri
Să nu mai duci flori vii la un mormânt
Și să aștepți ca de acolo să învie iubirea.
Știu că e greu să mergi înainte fără speranță,
Dar să știi că eu te primesc înapoi
În trupul ăsta care uneori îl mai dor oasele
Și n-am să te cert că te-ai purtat orbește
Că nu ai ascultat de sora ta mai înțeleaptă, ”mintea”,
Că ai acționat tu singur ca un copil prost
Doar pentru că te-ai îndrăgostit pentru prima oară
Și te-au zguduit cuvintele alea ”te iubesc”.
Hai suflete, nu-ți mai fi dor de cei cărora nu le e dor de tine,
Vino acasă.... că eu te aștept ca împreună
Să învățăm să trăim din nou și să fim fericiți. ~
~ Odine ~

joi, 14 mai 2015

~ Fluturele a murit...... Trăiască fluturele! ~

~ E bine așa? Fluturele a murit, s-a sacrificat pentru tine
Și-a dat ultima suflare să fii fericit...
Te-a lăsat în lumea ta mică ce nu cunoaște altă panoramă,
Nu ai înțeles că el de acolo de sus vedea altfel totul
Nu doar din prisma omului și a lumescului
El vedea orizontul, era mai aproape de cer,
El cunoștea zborul și cu aripile și cu sufletul.
În ochii lui până și ploaia era altfel
Stropii ei erau purificare, dans și curcubeu
Că era stăpân nu numai pe pământ, ci și pe zare.
Acum zace trântit pe pământ, inert,
Nu mai mișcă, iar aripile îi sunt mototolite și rupte
S-a luptat pentru iubire până în ultima secundă.
A avut încrederea că măcar de data asta totul va fi bine,
Că tu ai învățat că orice trădare a ta îi face rău,
Că măcar acum vei avea milă și conștiință.
Dar s-a înșelat... încă o dată...
Nu a înțeles că oamenii nu se schimbă
Nici măcar pentru fluturi,
Că oamenii nu se schimbă pentru oameni
Cu atât mai mult pentru fluturi.
Oamenii nu vor să se schimbe pentru că asta ar însemna
Să poată deveni asemeni fluturilor
De asta nu ei se sacrifică pentru fluturi,
Ci oamenii sacrifică fluturii.
Asta a înțeles sărmanul fluture prostuț
Doar că a înțeles prea târziu, când deja a plecat în neființă,
Dar va veni un alt fluture pregătit de sacrificiu.
Fluturele a murit...... Trăiască fluturele. ~
~ Odine ~

miercuri, 13 mai 2015

~ Rovignetă pentru suflet ~

~ Mi-am luat rovignetă pentru suflet,
Să poată călători acolo unde are nevoie,
Dincolo de barierele care mă țin pe loc,
Să vadă că în alte locuri,
Acolo unde nu e plin de tine,
Este același aer, aceiași cer.
Dar locurile deși sunt noi,
Îmi dau dorința de a cerceta,
De a căuta să aflu mai mult
Și constat că aerul nu e la fel, ci mai curat,
Cerul nu are nori, e senin,
Că totul nu e infectat de tine, în dezordine,
Ci totul are o rânduială, un spațiu aranjat.
Acolo unde cuvântul libertate nu înseamnă a nu îți păsa de altul
Acolo unde cuvântul a vrea sigurantă e la ordinea zilei,
Unde a nu fi gelos în limite, nu e atât de anormal,
Unde dorința de bani și lucruri inutile nu e mai presus de orice.
Încep să văd că acolo unde tu considerai că e firesc într-o relație,
E nefiresc pentru alți oameni, care gândesc la fel ca mine
Și că nu sunt atât de absurdă pe cât începusem să cred că sunt,
Că oamenii aștia au și ei sensibilitate și chiar le pasă de altul.
M-a costat cam scump rovigneta asta
Dar nu atât de scumpă cât propria-mi viață
Că dacă aș fi privit dincolo de egoismul tău
Și nu aș mai fi investit în el, ar fi fost chiar ieftină,
Iar eu aș fi fost cea mai importantă persoană pentru mine
Nu te-aș mai fi căutat prin fiecare colț al sufletului meu
Și nu aș fi stat orbește lângă un om care a zâmbit, trăit, toate astea fără mine. ~
~ Odine ~


marți, 12 mai 2015

~ Telefonul ~

~ Nu mă mai interesează bărbatul care ai fost,
Ci bărbatul care ești.
Să nu suni.
E mai bine așa.
Nu vreau să aud nimic,
Tot ceea ce ai avea de spus eu deja știu.
Să nu mai suni,
Iubirea nu se face prin telefon,
Nu vreau să aud cuvintele care știi că aș avea nevoie să le aud.
Am smuls telefonul și îl las suspendat...
Cam asta e starea mea actuala,
Suspendată de tine,
Suspendată în starea ta de incertitudine
De derută în care te afli,
Stare de care nici nu știi cum să scapi de ea,
Dar îți e și teamă de alta.
Nici nu știi ce vrei, nici nu mă vrei,
Dar îți e și teamă să-mi dai drumul,
Pentru că sunt punctul de care te agăți când ești pierdut,
Sunt pentru tine ca firul telefonului fix
De la care îți primești țiuitul tonului
Care îți dă verde pe mai departe.
Celulare ocazionale sunt destule
Le folosești în fiecare loc unde te duci,
Dar știi că întotdeauna undeva ”acasă”,
Există întotdeauna telefonul la care poți suna
Și îți dă semnalul spre viitor.
Doar că orice telefon care stă suspendat mult timp
Sunetul tonului va suna deranjat
Și cineva, cândva va veni și va pune în furcă receptorul. ~
~ Odine ~



vineri, 8 mai 2015

~Fluturii din mine nu au nevoie de tine să își ia zborul ~

~ Am înțeles în sfârșit ceva...
Că fluturii din mine nu au nevoie de tine să își ia zborul.
Că îți pot întoarce spatele,

Să îi vezi în splendoarea lor
Că nu tu i-ai ajutat să zboare
Ci că timpul în care au stat închiși plângând
I-a făcut să ajungă la maturitatea,
În care își pot da drumul și singuri.
Nu aș fi crezut niciodată
Că dacă tu nu vei fi acolo, ei vor muri închiși,
Că niciodată nu vor putea vedea lumina
Dacă tu nu vei fi să ii atingi
Și să le dai suflul să își ia zborul.
Dar ei au învățat asta și singuri
Și acum pot întoarce spatele
Șă îi vezi cum se înalță,
Iar tu în timp ce o să stai și îi privești
La început uimit, va veni apoi regretul.
Și vei vedea că va veni și el la rândul lui,
Deși acum trăiești cu impresia că dependența lor de tine persistă.
Iar atunci când fluturii din mine vor zbura
Voi deveni ca un model pe podium
Care se răsucește pe tocuri și pleacă privind drept înainte,
În timp ce tu vei rămâne în spate
Iar ei nu te vor mai scrie.
Și o să rămâi un simplu vierme
Care va seca și nu va apuca la rândul lui să fie fluture,
Pentru că nu fluturii mei au fost dependenți de tine,
Ci tu de viitorul lor zbor. ~
~ Odine ~

~ Bijuterie... ~

~ Te rog să nu mă porți la brațul tău ca un gablonț
Sau o bijuterie de proastă calitate.
Pietrele alea prețioase care sunt bătute
Sunt lacrimile mele de atâția ani
Iar valoarea lor e inestimabilă...
Așa că te rog nu mă pune nici în sertatul,
Cu mărgeluțe înșirate pe ață.
Locul meu e în cutiuța de catifea roșie
Pentru că marginile mele sunt fine,
Deși sunt suficient de puternice,
S-au șlefuit de atâtea lovituri ale vremii
Și nu ar merita să se simtă lovite de colțuri dure.
În cutiuța moale pot sclipi la adevărata mea valoare
Și nu mă atinge praful zilnic,
Sunt în locul pe care îl merit
Și care îmi completează splendoarea.
Locul pe care l-am câștigat cu durere,
După atâtea lovituri de la ciocanul vieții.
Lacrimile ce s-au transformat în pietre prețioase
Nu au ce căuta lângă falsuri care sclipesc greșit,
Iar mâna când mă va purta va trebui să fie curată,
Pentru că eu nu o să o înverzesc de la metalul cu aliaj prost.
Nu o să pot accepta niciodată să fiu însoțită de altă bijuterie,
Pentru că nu am avea cum să ne măsurăm valoarea
Căci voi fi la fel de prețioasă și peste ani și ani de zile,
Cu mine va fi deajuns să fiu doar EU... ca să sclipești. ~
~ Odine ~

joi, 7 mai 2015

~ Vinul... ~

~ Semeni cu vinul.
Licoarea roșiatică ce sclipește
Ce-mi intră în vene și mă vrăjește,
Cu aroma lui parfumată dar puternică
E mult mai adevărat decât tine.
El e cel care nu se lasă niciodată
Fără să mă seducă și să mă ducă,
Și să-mi trezească simțurile adormite.
Îmi duce mințile pe alte culmi,
Mă poartă-ntr-un dans seducător,
Un tango al papilelor gustative,
Împreunate cu sângele ce-i simte esența,
Mă dezbracă de prejudecăți și timiditate,
Și mă face femeie mai femeie, decât toate femeile.
Tăria lui seamănă cu tăria unui bărbat
Atingerea simțurilor  mult mai profundă
Pulsul îmi urcă în puncte înalte,
Și totul te duce-n locuri paradisiatice.
E atât de puternic încât mă slăbește
Mă-nfierbântă din vârfurile degetelor,
Până-n ultimul fir de păr de pe creștet,
Încât fericirea e distanța dintre mine și un fir de sticlă.
Vinul mă îmbată, mai mult decât tine,
El mă face să mă simt reală
Și de cele mai multe ori fericită
Ca un adevărat bărbat,
Tu.... tu m-ai învățat doar să fiu puternică,
              Nu și o femeie fericită. ~
~ Odine ~

marți, 5 mai 2015

~ Da și îngerii au demoni ~

~ Îngerii au și ei îngerii lor
Care le dau putere să meargă mai departe,
La care se roagă uneori,
Și care le sunt în spate să îi călăuzească,
Dar îngerii au și demoni,
Demoni care le usucă sufletul,
Demoni care le știu fiecare slăbiciune,
Fiecare fior, fiecare părticică de suflet
Demoni care cu un singur zâmbet le răstoarnă lumea,
Demoni care îi prind de aripi și îi trântesc de pereți,
Atunci când vor să zboare.
Demoni care atunci când îngerii se roagă,
Ei îi ispitesc cu iubire falsă
Și ei cad, pentru că ei cred în iubire.
Tu ești demonul meu,
Deși mi-aș fi dorit atât de mult să fii înger.
Ești demonul ăla care mă răstoarnă,
Care de fiecare dată când îmi iau elanul să mă înalț,
Mă prinde de aripi și mă întoarce la el,
Pentru că nu ar putea să mă lase să zbor în altă parte.
Demonul care mă vrea doar pentru el,
Deoarece ai nevoie să fii divinizat,
Demon care se lasă pictat în cuvinte,
Pentru că asta îți dă putere,
Puterea de a mă controla,
De a mă subjuga total.
Demonul care îmi arată Raiul
Dar mă trimite în Iad,
Demonul care îmi fură nopțile,
Demonul care știe tot din mine
Și care îmi posedă ființa și mintea.
Da... însă și demonii au îngerii lor
Îngeri de la care își iau hrana de iubire
Pentru că ei nu pot să iubească
Dar au nevoie de ea să zboare,
Căci demonii nu se mai pot înălța
Decât cu inima de înger. ~
~ Odine ~ 

luni, 4 mai 2015

~ Uit...~

~ Uit,
Uit tot,
Tot ceea ce este legat de mine.
Uit să dorm,
Uit să mă trezesc,
Uit să râd,
Uit să vorbesc,
Uit să mănânc,
Uit să beau apă,
Uit să-mi dau buzele cu ruj,
Uit ce-am făcut ieri,
Uit unde îmi pun hainele,
Uit să-mi plătesc facturile,
Uit să îi sun pe cei care trebuie să îi sun,
Uit filtrul de cafea deschis,
Uit fierul de călcat în priză,
Uit ce am zis ieri că fac azi,
Uit inclusiv ceea ce ar trebui să-mi facă bine,
Uit tot ceea ce e în jurul meu,
O să uit până la urmă și adresa unde stau
Și numele și că exist,
Uit tot,
Dar nu uit să te uit pe tine. ~ 
~ Odine ~