~ Dacă Dumnezeu mi-ar îndeplini o
dorință,
Aș vrea ca pentru o zi din viața
ta să nu poți minți,
O singură zi în care să îți cadă
măștile minciunii
Să rămâi tu așa cum ești, gol și
dezbrăcat
De toate scuturile și chipurile
false pe care ți le pui.
Aș vrea ca atunci când ai încerca
să spui un neadevăr,
Dumnezeu să-ți lege limba și să te
muști de ea.
Sunt tare curioasă ce ai face
Fără umbrela care te apără de chipul tău real
Și cum ar fi viața ta atât de
vulnerabilă,
Să nu mai ai nici un scut care să
îți apere personalitatea.
Aș vrea să te văd atunci, cum
alții s-ar folosi de neputința ta
Și te-ar transforma într-o jucărie
pentru plăcerea lor,
Iar tu să nu te poți apăra decât
cu adevărul.
Poate atunci ai înțelege prețul
lui,
Al adevărului suprem și nu ai mai
folosi minciuna,
Atunci ai respecta fiecare literă
Și când cineva ți-ar spune
adevărul
Te-ai pune în genunchi în fața lui
Și i-ai spune ”și eu am suferit
pentru adevăr”.
Da asta e una din dorințele mele
Doar că dorința mea e utopie
Iar tu nu vei putea face niciodată
un exercițiu de adevăr pur
De a rămâne gol fără măști și să
te mândrești că așa imperfect cum ești
Că ești un om curat care nu se
folosește de minciună pentru scopuri mârșave
Și că în drumul vieții lui nu va
da de victime umane.
Aș vrea ca măcar o zi din viața ta
să trăiești așa cum am trăit eu,
Privindu-te prin oglinda care nu minte niciodată,
Cu adevărul în minte și în inimă,
Să suferi pentru că ai spus ceea
ce ai simțit
Să fii lovit în inimă pentru
adevăr cu minciună,
Ca măcar o zi să trăiești având
adevărul,
Crezul pentru care ai vrea să îți ghidezi totul în viață
Nu să fii chipul mielului în blana de lup. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu