~ Mi-am luat rovignetă pentru suflet,
Să poată călători acolo unde are nevoie,
Dincolo de barierele care mă țin pe loc,
Să vadă că în alte locuri,
Acolo unde nu e plin de tine,
Este același aer, aceiași cer.
Dar locurile deși sunt noi,
Îmi dau dorința de a cerceta,
De a căuta să aflu mai mult
Și constat că aerul nu e la fel, ci mai curat,
Cerul nu are nori, e senin,
Că totul nu e infectat de tine, în dezordine,
Ci totul are o rânduială, un spațiu aranjat.
Acolo unde cuvântul libertate nu înseamnă a nu îți păsa de
altul
Acolo unde cuvântul a vrea sigurantă e la ordinea zilei,
Unde a nu fi gelos în limite, nu e atât de anormal,
Unde dorința de bani și lucruri inutile nu e mai presus de
orice.
Încep să văd că acolo unde tu
considerai că e firesc într-o relație,
E nefiresc pentru alți oameni,
care gândesc la fel ca mine
Și că nu sunt atât de absurdă pe
cât începusem să cred că sunt,
Că oamenii aștia au și ei
sensibilitate și chiar le pasă de altul.
M-a costat cam scump rovigneta
asta
Dar nu atât de scumpă cât
propria-mi viață
Că dacă aș fi privit dincolo de
egoismul tău
Și nu aș mai fi investit în el, ar
fi fost chiar ieftină,
Iar eu aș fi fost cea mai
importantă persoană pentru mine
Nu te-aș mai fi căutat prin
fiecare colț al sufletului meu
Și nu aș fi stat orbește lângă un
om care a zâmbit, trăit, toate astea fără mine. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu