~ Îngerii au și ei îngerii lor
Care le dau putere să meargă mai departe,
La care se roagă uneori,
Și care le sunt în spate să îi călăuzească,
Dar îngerii au și demoni,
Demoni care le usucă sufletul,
Demoni care le știu fiecare slăbiciune,
Fiecare fior, fiecare părticică de suflet
Demoni care cu un singur zâmbet le răstoarnă lumea,
Demoni care îi prind de aripi și îi trântesc de pereți,
Atunci când vor să zboare.
Demoni care atunci când îngerii se roagă,
Ei îi ispitesc cu iubire falsă
Și ei cad, pentru că ei cred în iubire.
Tu ești demonul meu,
Deși mi-aș fi dorit atât de mult să fii înger.
Ești demonul ăla care mă răstoarnă,
Care de fiecare dată când îmi iau elanul să mă înalț,
Mă prinde de aripi și mă întoarce la el,
Pentru că nu ar putea să mă lase să zbor în altă parte.
Demonul care mă vrea doar pentru el,
Deoarece ai nevoie să fii divinizat,
Demon care se lasă pictat în cuvinte,
Pentru că asta îți dă putere,
Puterea de a mă controla,
De a mă subjuga total.
Demonul care îmi arată Raiul
Dar mă trimite în Iad,
Demonul care îmi fură nopțile,
Demonul care știe tot din mine
Și care îmi posedă ființa și mintea.
Da... însă și demonii au îngerii lor
Îngeri de la care își iau hrana de iubire
Pentru că ei nu pot să iubească
Dar au nevoie de ea să zboare,
Căci demonii nu se mai pot înălța
Decât cu inima de înger. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu