Odine With Love

Odine With Love

marți, 26 iulie 2016

~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,
Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,
Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.
Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,
Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,
Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.
Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,
Transpir în vise când îmbrățișez focul,
Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.
Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea
Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,
Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,
Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,
O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,
Pe care le trăiesc într-un prea plin
Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,
În trupul, mintea, inima și sufletul meu.
Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,
Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase
Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima
Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.
Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,
Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,
O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,
Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă
Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,
Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,
Iar carele de război ard în flăcări în artere.
Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,
Vreau să fiu prinsă lângă tine.
Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,
Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,
Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~
~ Odine ~

duminică, 24 iulie 2016

~ Când ajungi să găsești diamantul, toate cioburile își pierd importanța ~

~ Hai, vino în fața mea și lasă-mă să te privesc cu atenție.
Ne-am născut să iubim crescând ca o flacără,
Să ajungem mai apoi o cenușă,
Cu un foc ce ne mistuie cu flăcări iluziile.
Încă suntem doi străini care ne descoperim,
O briză de munte cu aromă de iarbă umedă și proaspăt cosită,
Doi nebuni care iubim natura, dar care ne interzice să iubim.
Suntem aerul care ne lipsește, pentru că nu avem timp să-l inspirăm de săruturi,
O tornadă de dorință pură, care devastează fiecare moment cu foamea noastră.
Suntem oxigenul scris cu numele pe cer, forme imateriale captive în trupuri,
Ne abandonăm în ele, dar sufletul și inima noastră aparține altor ființe.
Vino, dar vino și coboară-mă din cer ca pe o stea căzătoare
Și stai o clipă și lasă-mă să te inspir ca pe aerul care mă purifică,
Fără promisiuni goale pline de perfecțiune și fericire veșnică,
Doar cu inima, inima mea care bate în mâna ta.
Voi fi valul care eșuează pentru tine și devină o oază de plăcere,
Flexibilă să fiu aproape cu strigăte de plăcere, sau lacrimi de fericire.
De fiecare dată când pielea mea e lângă pielea ta, simt senzația de arsură
Și sunt pregătită să ard în Iadul de pe pământ,
Ca un foc de tabără într-o armonie perfectă,
Cu inima, trupul, sufletul și mintea, care bate la ușile păcatului,
Doar tu și eu, în lumina nopții,
Să dansăm și să ne transportăm spre nirvana, Rai sau Iad.
Am ajuns să te iubesc într-un mod în care nu aș fi crezut că poți iubi pe cineva.
Dacă va fi menit să fie, va fi, iar vântul va sufla în favoarea noastră,
Dar dacă nu, atunci nu mai vreau să sufăr din dragoste.
Cea mai frumoasă parte a vieții este când ajungi să găsești diamantul,
Căci atunci toate cioburile de sticlă spartă la care ai ținut atât, își pierd importanța. ~
~ Odine ~

joi, 21 iulie 2016

~ Am devenit o oarbă care te urmează și te invit să orbești alături de mine ~

~ M-ai făcut să concep păcatul de eliberare a dorinței,
La fel de pur ca o rugăciune care mă apleacă de spate
Și mă face să implor toți sfinții în toate rugăciunile posibile.
Am ajuns din războinica ce se lupta și cu morile de vânt,
Să mă predau ca o armată de soldați, unei singure persoane.
Ești un potir care hrănește zeul nemuritor din mine,
Cu pasiune, dorință și cele șapte păcate de moarte,
Un sculptor care mă modelează în mâinile sale
Și lovește cu nicovala măruntaiele mele, fără să simt durerea.
Toată senzația asta de visare,
De a mă pierde în lumina ochilor tăi,
De a întâlni paradisul de pe buzele tale,
De a savura fiecare centimetru al pielii tale,
Încet, dar lacom, ca Iadul care mă arde sub atingerea ta,
Să ajungă singura mea legătură de viață și speranță.
Îmi aparții, fără să fii al meu și asta pentru că ai anumite părți ale mele,
Iar tu ești parte importantă din sufletul meu,
Mă ai, dar nu mă simți, te simt, dar nu te am.
Uneori am iluzia că te aud vorbind ca un ecou în urechea mea,
M-ai transformat în ceva ce nu îmi mai aparțin,
M-ai transformat într-o oarbă care a uitat de visele mele și am ajuns să le urmez pe ale tale,
M-ai transformat într-o oarbă care a uitat cine este și am devenit femeia care o vrei tu să fiu,
Am devenit o oarbă... pentru că te-am căutat tot timpul în altă parte decât erai,
Am devenit o oarbă, dar una care te urmează și te invit să orbești alături de mine. ~
~ Odine ~


miercuri, 20 iulie 2016

~ Vreau să fim la timpul prezent ~

~ Am fost o adiere de nisip,
Valuri de respirație în ocean,
Ziduri de piatră lovite de ape,
Incendiu înainte de zbor.
Am fost râuri în vârtejuri de foc,
Am fost gheață fierbinte,
Nori volatili de oțel,
Căderi de cascade în aer,
Vapori de piatră eternă.
Am fost valuri de suspine,
Uragane în deșert,
Bule de intervale îngropate în timp.
Am fost murmur de lavă,
Cenușă spulberată în vânt,
Am fost și carbon și diamant, negru și alb,
Înălțare și cădere, Rai și Iad,
Am fost tu, am fost eu, gânduri și sentimente.
Nu am fost apă, aer, pământ și foc,
Am fost toate dintre ele... și mult mai mult,
Iar în timp ce lumea a continuat să se rotească,
Eu am continuat să dansez desculță,
Pe sunetul bătăilor de vise.
Nu vreau decât să fim la timpul prezent,
Să te iubesc dimineața înainte de a te trezi,
Să-ți simt sărutul intens și cald pe buzele mele,
Vreau să te simt în preaplinul inimii mele,
Vreau universalitatea iubirii,
Vreau să-ți colecționez visele înainte de a te trezi
Și prin vise să trăiesc în viață. ~
~ Odine ~


duminică, 17 iulie 2016

~ Inima mea e un loc special ~

~ Inima mea e un loc special
De la cea mai profundă dorință
La cel mai întunecat loc al durerii.
Ascultă-i balada care o cântă,
Închide ochii și visează și tu alături de ea,
Căci inima mea e specială,
Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut
De tone de momente cerești...
Să nu uiți asta niciodată.
Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea
Și întră profund în fiecare por al pielii mele,
Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,
E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.
Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,
Înot în apele întunecare de foc și lavă,
Unde îmi găsesc vocea interioară
Și te ating... te ating fără teamă
Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,
Trasând un drum pe care pășesc oarbă.
Lumea de ieri nu mai există,
Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,
Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu adevărat.
Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,
Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~
~ Odine ~

vineri, 15 iulie 2016

~ Vreau o clonă a ta ~

~ Spune-mi ce vrajă îmi faci de totul e atât de ușor, dar și atât de greu,
De alături de tine, pot sta sub cerul liber fără să am nevoie de mai mult,
De ești atât de prezent în mintea mea și îmi posezi gândurile.
Spune-mi unde pot găsi o copie exact ca tine,
Pentru a te înlocui în momentele în care nu ești.
Spune-mi cel puțin, unde pot găsi un alt ”tine”, ca tine,
Atunci când voi simți nevoia să te am lângă mine,
Să miroase la fel ca tine, să zâmbească la fel și să mă ducă în nebunie așa cum o faci tu.
Vreau un plagiat de esență a ta,
Cu toate aromele ce mă fac să iau foc fără să mă atingi,
O copie exact ca a ta, cu toate defectele!
Vreau o clonă a ta, nu doar pentru dorul din mine,
Ci modul tău de a mă seduce, de a mă exploata pentru tine,
O vreau cu vocabularul tău, cu dorința ta, cu pofta ta de iubire,
Care e ca un cuțit ce mă sculptează și mă face să mă simt unica operă de artă ,
Care să-mi fure somnul până în zori,
Să mă jefuiască de tot ce sunt,
Să nu mai fiu eu a mea, ci să devin a ta.
Dar o vreau cu drepturi de autor,
Să mă asigur că ești al meu,
Să mă facă să știu și să simt că nu există altul ca tine,
Că nu este un alt loc care să existe ca în brațele tale,
Ca inima ta și sufletul tău,
Să mă facă să intru în păcat, fără să îmi pese de plata ce urmează.
Vreau o copie, o clonă... pe tine,
Te vreau pe tine, cu corpul și sufletul tău,
Căci corpul tău și al meu, e un singur spațiu,
Unde întotdeauna se așterne pacea, după un război glorios! ~
~ Odine ~

marți, 12 iulie 2016

~ Cu mintea în aer și picioarele pe pământ ~

~ Mă dizolv în bătăi de inimă,
Mă propag în lumi paralele,
Iar ecoul din mine se întoarce senin.
Sunt departe acum,
Zbor pe deasupra acoperișurilor de sticlă
Și cânt într-un strigăt tăcut melodia inimii.
Îți cânt ție în cerul meu cu stele împrăștiate în păr,
Deschid ochii și văd nopțile noastre ghidate de lumina lămpilor.
Acum poți vedea cerul, dar pe mine mă vezi?
Mă vezi cum sunt o dependentă de drogul numit ”tu”?
Cum zbor aeriană fără teamă că o să cad din nou?
Tu mă dezarmezi, mă protejezi, mă modifici,
Mă tachinezi, mă comprimi, mă pedepsești,
Iar momentul care îl trăiesc e o altă realitate.
Arată-mi harta rutieră a pielii mele sub degetele tale,
Fiecare linie sensibilă la atingerea ta,
Fiecare călătorie, care e un pas ascuns spre fericire!
Nu există vopsea sau culoare care să o coloreze,
Numai gustul tău, dulce și amar
Și pielea mea care nu a trăit niciodată așa.
Mă uit în ochii tăi și mă simt exact prada ce urmează a fi devorată
Și culmea, intru în vizorul vânătorului din tine, fără să-mi pese.
Tu vii la mine întotdeauna rătăcitor în toiul nopții
Și aprinzi demonii adormiți din mine,
Iar singura cale de a scăpa de abis, este să uit de el.
Sunt cu mintea în aer și picioarele pe pământ,
Dumnezeul meu mă abandonează în brațele tale
Și eu devin o lumină care se ridică cu fiecare particulă,
Într-o călătorie astrală, unde gravitația nu există.
Sunt o pasăre acum... liberă, dar cu aripile înfășurate,
Iar toate penele au fost pierdute în cuștile în care am fost închisă.
Mă confrunt cu dezlănțuirea celeilalte personalități din mine,
Femeia liberă din mine mă aruncă în Iad folosind flăcările,
Iar cealaltă visătoare, care zboară după dragoste în Rai.
Când înțelegi că este iubire, ești deja dependent,
Iar cutia Pandorei se deschide într-un mod nebunesc.
Mă pedepsești torturându-mă în moduri inimaginabile,
Provocând emoții și senzații uriașe, perforând pielea până la oase
Eu nu mai visez, trăiesc fără bariere,
Prin tine vreau să mă cunosc pe mine, dând de tine.
Suntem complicea și complicatul, predați total,
În furtuna mării calme, iar dacă nu pot trăi cu tine,
Măcar lasă-mă să visez zburând! ~
~ Odine ~

duminică, 10 iulie 2016

~ Sunt o altă Evă ~

~ Suflul tău devine o mângâiere,
Briza respirației tale îmi face corpul să se îndoaie,
Fluxuri fierbinți îmi încetinesc gândirea,
Iar în mine se iscă un foc de tabără.
Uneori mă arunci în aer, fără să mă atingi,
Încheieturile nu-mi mai ascultă comanda
Totul devine sufocant, o plăcere tortură care mă duce în Iad,
Iar pielea mea se transformă în alfabet Braille.
Parcă împrăștii un praf magic în aerul meu,
Care îmi alterează simțurile și eclipsează gândurile.
Nu știu să mai pun frână în emoții,
Iar imaginația mi se mută până la punctul final.
Tu nu ai ce căuta în viața și mintea mea,
Ești prea complicat și alunecos,
Îmi dai aripi să fiu tot ce vrei, ori de câte ori vrei,
Îmi canalizezi energia spre ceva fără limite,
Să fiu ceea ce vrei.... atunci când vreau eu.
Nu vreau să spun ”te iubesc”, totul e mai mult decât o conjugare verbală,
Este dincolo de atingerea corpurilor, e o melodie la unison,
Prelungirea păcatului meu, șarpe, ce-mi simte toate simțurile.
Sunt față în față cu ispita din Grădina Edenului,
Pot gusta orice în afară de tine, dar totuși altceva nu vreau,
Îmi hărțuiești versurile, mă asfixiezi și nu pot spune nimic,
Iar dorințele îmi pârlesc sufletul, de parcă ar fi lavă
Și mă faci să ajung să vând și cerul.
Prea târziu să fiu absolvită de păcate,
Prea târziu să-mi mai răscumpăr păcatele,
Prea târziu să le mai mărturisesc,
Nu mai pot cere nici clemență, căci și pentru asta e prea târziu,
Mă transform în Eva ispitită de tine, care a picat în păcat,
Savurez otrava ispitei mele care mă năucește
Și-mi cer iertare într-un ultim sărut. ~

~ Odine ~

joi, 7 iulie 2016

~ Nu sunt o păcătoasă, nici o sfântă, sunt femeie ~

~ Îți simt degetele ce formează inele în părul meu,
De parcă ar executa niște mișcări de dans clasic
Și mă intoxică în cele mai calde și complete sentimente.
Simt magia, până în vârful degetelor, ca în balet,
Picioarele libere se rotesc precum firele de păr ale unui cal,
Într-un dansul sublim al libertății.
Legăturile se strâng în mângâieri care zâmbesc,
Iar noi suntem niște dansatori în pantofi bonți,
Într-o iubire care ne cântă și ne încântă în pasiune.
Ochii sunt în căutarea pielii care se încălzește,
Iar dragostea crește ca marea și îi inundă,
Mâinile caută celelalte mâini să atingă emoția,
Săruturile livrează vise, himere,
Că Paradisul chiar există, iar credința e în vise și pasiune.
Parcă Dumnezeu își pune semnătura pe drumul ăsta,
El fiind singurul capabil să creeze frumusețea unui duet,
În care unele inimi sunt balsam pentru alte inimi lovite.
Îmbrățișez un cer imaculat și plin de stele,
Iar printre aripile mele mă legăn și visez,
O excursie astrală cu un abis atârnat de buze.
Împărțim același cer, universul întreg și timpul,
Nu mai există frontiere, e o beție dependentă,
O aromă care încalcă sănătatea mea deranjându-mă mintal,
Invocând animalul din mine ce plânge de foame și dezlănțuie iadul.
Gura se bucură de momentul ăsta, chiar dacă i se oferă otravă
Și-mi vindeci rănile de foc cu foc, purificându-mă,
Un muritor de rând exorcizat de două mâini și flăcări,
Care mi-a disecat inima în două,
O jumătate a mea, iar cealaltă sclava pasiunii pentru tine.
În jarul de pe buzele tale mi se topește toată carnea,
Iar buzele mele se transformă într-un carmin de neșters,
Ador fiara din tine care îmi bântuie măruntaiele
Și mă agăț de revelația prezenței tale ce-mi cauzează carnaval în suflet.
Nu pot să stau calmă, în timp ce în interior focul își face de cap,
Deși știu că păcatul meu este binecuvântat de mâinile tale,
Inima mea bate violent și nu e nici un secret pentru tine,
Nu sunt o păcătoasă, nu sunt nici o sfântă, eu sunt femeie. ~

~ Odine ~

miercuri, 6 iulie 2016

~ Nebunia mea se potrivește perfect cu nebunia ta ~

~ Mi-aș dori să fiu un nor trecător,
Ce cară în el zile ploioase și aer curat,
Aș vrea să am ochii tăi care să mă urmărească în Rai,
Iar dorințele tale către mine să plutească.
Mi-aș dori să pășesc spre tine cântând cântecul stelelor,
Să mă vezi un nor în zilele toride și să dispar când răsare luna.
Mi-aș dori să fiu imaginea albă a pânzei,
Pe care toți pictorii își încep capodopera,
Aș vrea să fiu ploaia care desface cerul
Și îți umplu plămânii cu mirosul de apă proaspătă.
Mi-aș dori să-ți ating pieptul într-un alt mod,
Așa cum păsările ating cerul în zborul lor,
Cum vinul atinge interiorul tău,
Să mângâi gândul, așa cum îl atinge timpul,
Aproape fără mișcare, dar aterizează în piept în formă de floare.
Mi-aș dori atât de multe pentru tine și cu tine,
Tu, cel care populezi interiorul pielii mele,
Cel care îmi recolorezi amintirile fragile.
Dar tu, să nu mă întrebi cine sunt,
Pentru că nu voi știi ce să-ți răspund,
Eu doar pictez ceea ce e în sufletul meu.
Eu sunt eu și mă ofer ție chiar dacă doare,
Pentru că doar iubirea deschide porțile,
Trece praguri și șterge durerea.
Am ajuns să te iubesc și când dorm,
Când mă trezesc, când scriu, când mănânc,
Când plâng, când râd, când te recitesc,
Când expir, când trăiesc și o să te iubesc și când am să mor,
Te iubesc în nebunia mea care se potrivește perfect cu nebunia ta,
Cu fiecare detaliu, sub cerul înstelat, cu toate flăcările ce le simt în mine! ~
~ Odine ~

vineri, 1 iulie 2016

~ M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă ~

~ La noapte iubitul meu,
Să-mi lași inima pe-o rază de lună,
Să alunece în spasme în interiorul norilor,
Să plutească somnoroasă de dor.
La noapte, iubitul meu,
Să-mi culegi un braț de margarete,
De pe câmpurile nopților cu stele,
Să le sorb cu mirosul lor
Și-am să te aștept la răsăritul Soarelui.
La noapte iubitul meu, o să cred!
Corpul meu se va decupla de venele și sângele meu
Și va cânta altă arie, pe un alt ton,
Mă voi transforma în stalactite și voi dizolva tot,
Dar tu să-mi fii semaforul spre fericire,
Bula de iubire într-un univers plin de tristețe.
La noapte iubitul meu,
Timpul nu va mai conta,
Iar singurul bilet spre zbor,
Vor fi aripile inimii.
La noapte luminile cerului,
Mă vor goli pe dinăuntru
Și-mi vor lăsa arsuri pe brațe,
Cicatrici pe piept de la explozii,
Căci noaptea tu îmi dai magie
Dizolvată în picături de cristal.
Nu sunt altceva decât un șemineu
Care trosnește plin de cărbuni încinși,
Fără tine nu eman nimic,
Sunt doar un decor în noaptea.
La noapte bărbatule, băiat din tine,
Să-mi scrii istorii, o operă fără sfârșit,
Căci ai redeschis jurnalul inimii mele,
Devenind un pod de nisip ce face legătura
Între cele două mări imense din mine.
La noapte iubitul meu,
Să rămâi lângă mine până dimineață,
Doar atunci Soarele îmi va arăta,
Că tot ce s-a întâmplat nu a fost doar un vis frumos.
Tu nu știi, dar dorința de a te vedea mă usucă,
E ca o săgeată în gât sufocându-mă,
Căci deși tot ce simt e un medicament,
Mă împinge de la cea mai mare fericire,
Spre cea mai profundă durere.
La noapte iubitul meu,
Să apari așa cum ai apărut, de nicăieri,
Să alini ceea ce este de alinat,
Să săruți ceea ce este de sărutat,
Să-mi dai medicamentul cu care...
M-ai vindecat îmbolnăvindu-mă. ~
~ Odine ~