~ Hai, vino în fața mea și lasă-mă să te privesc cu atenție.
Ne-am născut să iubim crescând ca o flacără,
Să ajungem mai apoi o cenușă,
Cu un foc ce ne mistuie cu flăcări iluziile.
Încă suntem doi străini care ne descoperim,
O briză de munte cu aromă de iarbă umedă și proaspăt cosită,
Doi nebuni care iubim natura, dar care ne interzice să
iubim.
Suntem aerul care ne lipsește, pentru că nu avem timp să-l
inspirăm de săruturi,
O tornadă de dorință pură, care devastează fiecare moment cu
foamea noastră.
Suntem oxigenul scris cu numele pe cer, forme imateriale
captive în trupuri,
Ne abandonăm în ele, dar sufletul și inima noastră aparține
altor ființe.
Vino, dar vino și coboară-mă din cer ca pe o stea căzătoare
Și stai o clipă și lasă-mă să te inspir ca pe aerul care mă
purifică,
Fără promisiuni goale pline de perfecțiune și fericire
veșnică,
Doar cu inima, inima mea care bate în mâna ta.
Voi fi valul care eșuează pentru tine și devină o oază de
plăcere,
Flexibilă să fiu aproape cu strigăte de plăcere, sau lacrimi
de fericire.
De fiecare dată când pielea mea e lângă pielea ta, simt
senzația de arsură
Și sunt pregătită să ard în Iadul de pe pământ,
Ca un foc de tabără într-o armonie perfectă,
Cu inima, trupul, sufletul și mintea, care bate la ușile păcatului,
Doar tu și eu, în lumina nopții,
Să dansăm și să ne transportăm spre nirvana, Rai sau Iad.
Am ajuns să te iubesc într-un mod în care nu aș fi crezut că
poți iubi pe cineva.
Dacă va fi menit să fie, va fi, iar vântul va sufla în
favoarea noastră,
Dar dacă nu, atunci nu mai vreau să sufăr din dragoste.
Cea mai frumoasă parte a vieții este când ajungi să găsești
diamantul,
Căci atunci toate cioburile de sticlă spartă la care ai
ținut atât, își pierd importanța. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu