~ Am devenit o oarbă care te urmează și te invit să orbești alături de mine ~

~ M-ai făcut să concep păcatul de eliberare a dorinței,

La fel de pur ca o rugăciune care mă apleacă de spate

Și mă face să implor toți sfinții în toate rugăciunile posibile.

Am ajuns din războinica ce se lupta și cu morile de vânt,

Să mă predau ca o armată de soldați, unei singure persoane.

Ești un potir care hrănește zeul nemuritor din mine,

Cu pasiune, dorință și cele șapte păcate de moarte,

Un sculptor care mă modelează în mâinile sale

Și lovește cu nicovala măruntaiele mele, fără să simt durerea.

Toată senzația asta de visare,

De a mă pierde în lumina ochilor tăi,

De a întâlni paradisul de pe buzele tale,

De a savura fiecare centimetru al pielii tale,

Încet, dar lacom, ca Iadul care mă arde sub atingerea ta,

Să ajungă singura mea legătură de viață și speranță.

Îmi aparții, fără să fii al meu și asta pentru că ai anumite părți ale mele,

Iar tu ești parte importantă din sufletul meu,

Mă ai, dar nu mă simți, te simt, dar nu te am.

Uneori am iluzia că te aud vorbind ca un ecou în urechea mea,

M-ai transformat în ceva ce nu îmi mai aparțin,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat de visele mele și am ajuns să le urmez pe ale tale,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat cine este și am devenit femeia care o vrei tu să fiu,

Am devenit o oarbă... pentru că te-am căutat tot timpul în altă parte decât erai,

Am devenit o oarbă, dar una care te urmează și te invit să orbești alături de mine. ~

~ Odine ~