~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,

Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,

Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.

Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,

Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,

Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.

Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,

Transpir în vise când îmbrățișez focul,

Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.

Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea

Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,

Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,

Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,

O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,

Pe care le trăiesc într-un prea plin

Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,

În trupul, mintea, inima și sufletul meu.

Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,

Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase

Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima

Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.

Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,

Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,

O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,

Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă

Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,

Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,

Iar carele de război ard în flăcări în artere.

Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,

Vreau să fiu prinsă lângă tine.

Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,

Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,

Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~

~ Odine ~