~ Inima mea e un loc special
De la cea mai profundă dorință
La cel mai întunecat loc al durerii.
Ascultă-i balada care o cântă,
Închide ochii și visează și tu alături de ea,
Căci inima mea e specială,
Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut
De tone de momente cerești...
Să nu uiți asta niciodată.
Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea
Și întră profund în fiecare por al pielii mele,
Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,
E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.
Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,
Înot în apele întunecare de foc și lavă,
Unde îmi găsesc vocea interioară
Și te ating... te ating fără teamă
Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,
Trasând un drum pe care pășesc oarbă.
Lumea de ieri nu mai există,
Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,
Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu
adevărat.
Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,
Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~
Și îți fac loc în inima mea. ~
~ Odine ~
Să simtă cineva versurile tale, trebuie să fie îndrăgostit... Trebuie să aibă în el tremurul inimii... Trebuie să citească versurile, cu ochii minții înpăienjeniți de lacrima iubirii. Altfel nu te vor înțelege și e păcat...
RăspundețiȘtergereExact :). Trebuie mai întâi de orice, capabil să simtă, cu sufletul, cu mintea, cu inima.
Ștergere