~ Cea mai (im)perfectă iubire din lume. ~

~ Iubirea s-a născut în mine, cu o inimă în dezordine,

Sentimente dezordonate acolo unde există doar numele tău..

Port în inimă parfumul celei mai frumoase flori,

Unde există doar privirea ta și căldura brațelor tale.

Ca o pasăre care zboară fără direcție sau destinație.

Așa simte inima mea, într-o mare frământare.

Ca tu ești viața mea, tandrețea sufletului tău, 

Un suflet dulce și frumos pe care îl iubesc atât de mult.

Să privesc apusul Soarelui, în farmecul lui,

Să te am lângă mine, așezat alături,

Înseamnă atât, atât de mult,

Pentru că tu ești apusul meu, cel mai real!

Mulțumesc destinului că ești alături de mine și că ești lumina gândurilor mele,

Cea mai (im)perfectă iubire din lume. ~

~ Odine! ~

~ Iubire versus pasiune! ~

~ Iubirea este durabilă. Pasiunea este un foc care arde și uită...

Iubirea calmează, este fericirea. Pasiunea este o flacără care se aprinde...

A iubi este un zâmbet, o bucurie, un sentiment care persistă...

Pasiunea este delir, extaz, un foc de tabără în flăcări...

Iubirea este o adiere tăcută care împrospătează mintea...

Pasiunea este o adiere care sosește puternic, arde, satisface...

Este acel moment, doar un sentiment nestăpânit...

Iubirea nu este niciodată doar pasiune, o clipă trecătoare...

Pasiunea, atunci când este izolată, nu va fi niciodată la fel de frumoasă ca iubirea.

Va fi întotdeauna un delir contrar simplului sentiment.

Dar ambele pot coexista în halucinația emoțiilor! ~

~ Odine ! ~

~ Există timp care să determine iubirea? ~

~ Există timp care să determine iubirea...

Sau cuvinte care să definească cum să iubești?

Nu există frumusețe mai parfumată decât o floare

Și nici o stea care să aibă lumina privirii tale.

Îmbrățișările tale, atât de puternice și tandre,

Sunt cele care încălzesc și îmi liniștesc pulsul inimii.

Cuvintele tale, balade încântătoare, 

Mă fac să fiu ceea ce am vrut să fiu,

O pasăre care zboară liberă, 

Să fiu spuma care sărută încet nisipul,

Să simt iubire, tandrețe, bucurie în inima mea!

Dacă simți că dansezi prin vise, cufundat în sentimente reale și mângâieri diverse! ~

~ Odine! ~

~ Satelitul sedus! ~

~ Fără lanțuri, fără promisiuni

Doar priviri care se ating unele de altele ca niște degete în lumina slabă.

Tu ești pauza care mă dezbracă,

Eu, verbul care se arcuiește pe spatele tău.

Ne scriem unul altuia încet,

Cu cuvinte care tremură pe marginea hârtiei.

Nu există acorduri,doar ecoul degetelor tale în sufletul meu.

Ne-am căutat unul pe altul fără să ne datorăm nimic,

Ne-am întâlnit fără să ne întrebăm,

Dar dorința ne scrie cu cerneală care nu se decolorează.

Suntem paranteza în mijlocul lumii

Și chiar dacă nu există promisiuni,

Chiar dacă lumea nu știe de noi,

În fiecare poem ne atingem din nou și din nou, 

Ca și cum libertatea ar ști și ea să ardă...

În umbrele nopții,ochii tăi se ating de ai mei ca niște comete,

Care nu îndrăznesc să se ciocnească.

Chiar dacă rămânem tăcuți, sufletul strigă în șoapte

Și așa continuăm, fără să atingă focul,dar încă arzând.

Corpul meu se învârte în jurul focului tău,

Orbitând cu plăcere, ca un satelit sedus

În jurul unei stele, într-un colț al universului meu! ~

~ Odine!~

Martirul păcatelor mele!

 Între noi doi... nu există secrete.

Nu există reguli, nu există surprize.

Există un moment intens și intim

în care mâinile tale sunt ale mele,

în care corpul tău este al meu!

Un moment în care ajungem

La o legătură nelimitată care nu va fi niciodată ruptă!

Te fac martir pentru păcatele mele,

Și călăul strigătelor și dorințelor mele reprimate.

Te voi iubi nebunește.

Gura ta îmi spune: Te iubesc!

Gura mea îți spune: Te iubesc!

În acest schimb de cuvinte la unison,

gurile noastre ne fac să găsim veriga

lanțurilor noastre de iubire.

Sunt a ta, îți spun, gura mea este a ta.

Sunt al tău, îmi spui tu, gura mea este a ta!

Odine!

~ Iubim... și înnebunim împreună! ~

~ Da! Sunt acea explozie nebună pe care uneori nu o înțelegi...

Și totuși vrei să o ai în mâinile tale. 

Așa sunt eu...

O persoană blândă și liniștită...

Și câteva minute mai târziu, explozivă și intolerantă.

Sunt un amestec de extreme...

Eu sunt ceea care te face să înnebunești, dar să nu vrei să mă pierzi.

Nu știu cum să fiu simt la intensitate mai mică! 

Nu pot iubi puțin!

Și dau maximum din tot ce există în mine.

Acest lucru este uneori înfricoșător. 

Alteori te scoate din minți. 

Dar nu încetez niciodată să te uimesc și să te fac să-ți dorești puțin mai mult mâine.

Sentimentele noastre sunt ca o avalanșă care sosesc fără avertisment și mătură tot ce-i stă în cale. 

Inimile noastre sunt identince și pot suporta atâtea lucruri...

Sunt momente când par de piatră, chiar dacă simt atât de mult...

Sunt momente când își doresc doar puțină grijă și iubire...

Să-și dorească și să se simtă susținute și protejate..

De asta ne simțim așa... 

Ne înțelegem pentru că nebunia mea seamănă cu a ta...

Și intensitatea noastră are aceeași proporție.

Nimic nu este prea puțin!

Și totul e prea mult!

Trăim...iubim... și înnebunim împreună! ~

~Odine! ~

~ Plantează iubire... ~

~ Acoperă-te cu iubire...

Pentru ca dragostea să te găsească...

Iubește-te pe tine însuți mai întâi...

Iubește-ți viața și pe cei care ți-au dat viață...

Iubește-ți familia, prietenii...

Și animalele tale de companie... 

Iubește natura și farmecele ei...

Iubește soarele, luna și stelele...

Iubește universul din care faci parte și pământul pe care picioarele tale îl pot atinge...

Iubește și fii fericit cu toate binecuvântările pe care le ai în fiecare zi...

Fii recunoscător!

Iubirea nu este menită să fie îndreptată către o singură persoană,

Iubirea se extinde și se revarsă atunci când înțelegi, căci cu cât oferi mai multă iubire...

cu atât crește mai mult în tine! 

Lumea duce atâta lipsă de iubire...

Că orice picătură pe care o primește pare să îi potolească setea.

Tot ceea ce plantăm crește

Și tot ceea ce nu reușim să plantăm pierde ocazia de a înflori.

Așa că omule, plantează iubire și recolta ta va fi sigură! ~

~ Odine! ~