Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 20 octombrie 2018

~ Lasă-ți inima să vorbească, pentru inima mea nemuritoare, care bate... doar pentru tine! ~


~ Nu este necesar să faci piramide ca în Egipt,
Sau să ridici toate greutățile din lume,
Pentru a demonstra forța și perfecțiunea.
Nu ai nevoie să mergi desculț întreaga lume,
Să urmezi pașii corecți ...
Nu ai nevoie de cele mai luxoase haine să fii frumos,
Și nici toate diamantele sau smaraldele din lume,
Să găsești acea dragoste care te face să vibrezi
Și nici cea mai minunată voce,
Să îți poată cânta versurile sufletului tău!
Nu trebuie să fii în cea mai mare biserică,
Pentru a găsi profunzimea Iubirii
Și nici să înveți vreo limbă ciudată, să te rogi sau să îți găsești calea.
Nu ai nevoie de scări care să ajungă la cer
Și nici clădiri sau avioane să pătrunzi în ionosferă,
Nu trebuie să fii vreun pastor, sau preot, sau vreun ascet să levitezi
Pentru a simți dragostea deplină, pentru a găsi gloria iubirii,
Trebuie doar să ai curaj să trăiești, să visezi, să respiri,
Dragostea asta imensă, din Edenul din care am venit!
Lasă-ți inima să vorbească, permite-i asta! 
Permite-ți ție și eliberează-te de cel care se sperie de propriul ”eu”,
Simte-mi mirosul peste tot. 
Pentru că eu pentru tine cânt, cântecul meu simplu. 
Te aștept, 
Gata să te iubesc oriunde ai fi. 
Dacă ești aici cu mine, este locul tău, 
În noaptea luminată de lună, în brațele mele, unde de atâtea ori ai adormit.
Deschide-ți inima și vino ca un dar,
Fii cadoul meu și hai să trăim acum, fără grabă sau timp,
Lasă-ți inima să vorbească,
Pentru inima mea nemuritoare, care bate, doar pentru tine! ~
~ Odine~


sâmbătă, 6 octombrie 2018

~ Trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! ~

~ E amuzant știi? De ce e amuzant? 
Pentru că nu este atât de simplu să iubești, 
Poate că mi se pare amuzant, că uneori nu te înțeleg, 
Dar, nici măcar eu nu mă înțeleg! 
Tu îmi dai fericire, știi? 
Nu știu dacă este pentru că te iubesc sau așa sunt eu, o nebună altfel.
Fericirea ... dar ce este fericirea? 
E zâmbetul tău frumos,
Este ziua în care te-am întâlnit și am început să te iubesc!
Dar de ce te iubesc?
Este pentru că inima mea bate ca o turbată, atunci când te văd, 
Că atunci când mă săruți, simt gustul păcatului și nu îmi pasă,
Pentru că ochii mei îi caută pe ai tăi, 
Pentru că mâinile mele reci caută căldura doar de la tine.
Pentru că zâmbetul domnește pe buzele mele atunci când te am, 
Și pentru că mă simt vie, cum nu m-am simțit vreodată... și trăiesc!
Și cum este să trăiesc? 
Să mă văd în lumina ochilor tăi,
Să te dezgolesc de haine și să îmi mâzgălesc numele pe trupul tău,
Pe scurt... să trăiesc să te iubesc! 
Și ce este dragostea? 
Este să te simt ca o tandrețe infinită, 
Să te simt ca pe o rugăciunea sublimă, 
Ca și cum aș trăi cu tine pe nori,
Să îmi atingi sufletul ușor ca o briză,
Să te simt frumos ca cerul ... să te simt în inima mea! 
Acum plâng, știi? Și știi de ce plâng?
Plâng pentru că sunt fericită! 
Da, sunt fericită... și de ce sunt fericită? 
Pentru că te iubesc și trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! 


Când ochii mei ți-au întâlnit privirea, momentul a devenit un delir,
Când buzele tale s-au întâlnit cu buzele mele, s-a născut primul vers al poeziei noastre,
Iar noi nu suntem numai ceea ce primesc simțurile,
Noi doi suntem oase, aer, apă și artere amestecate formând o ființă! ~
~ Odine ~



sâmbătă, 22 septembrie 2018

~ Pune-ți pe pielea mea albă, cerneala dorinței tale! ~


~ Vocea ta mă îneacă și-mi arcuiește corpul,
Iar bătăile inimii îmi inundă venele...
Atingerea mâinilor tale mă devorează și îmi mușcă din suflet,
Încrustând trasee fierbinți, eliberându-mi nebunia.
Vreau sărutul tău, care-mi face gura să ardă de foc,
Îmi încălzește pielea și lubrifiază bătăile inimii,
Eliberând din mine vicii tentante.
Vreau ... să-mi pui pe pielea albă, cerneala dorintei tale,
Iar urmele degetelor tale să descopere porii,
Vreau să-mi desenezi pe trup curcubeul,
Să simt mângâieri de culori,
Vreau ... să fiu coșmarul tău, delirul tău,
Lumina, umbra ta, cerul, universul vostru,
Oda ta, muza ta, totul!
Vreau ... fiu sărutul infinit al toamnei tale,
Căci tu, ești unguentul de care are nevoie pielea mea,
Focul care îmi arde sufletul.
Vreau ca interiorul meu să fiarbă,
Până va exploda precum o lavă,
De la vulcanul ăsta, care clocotește în mine.
Vreau, sărutul tău plin de păcat,
Cel care parcă mă crucifică pe cerul sfânt
Mă îndepărtează de ceea ce îmi dă viață,
Dar îmi dă și atâta iubire.
Vreau sărutul tău cu ardoare,
Să te aud în pieptul meu, cum lovești ritmic,
Să mă faci să vreau mai mult și mai mult,
Vreau un sărut, care mă face să simt dragoste,
Așa cum numai tu mă faci să simt.
Într-o zi o să mor din dragoste pentru tine,
Pentru că mă duci într-o agonie
Unde nu există nici Dumnezeu nici Demoni! ~
~ Odine ~



duminică, 12 august 2018

~ Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă! ~

~ Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,
Lasă-ți gura să spună că mă iubești,
Lasă îmbrățișarea brațelor tale să mă înconjoare, 
Luminează-mă, aprinde-mă pentru tine, cu toate flăcările!
Lăsă-ți ochii să vadă și bucuriile și tristețile, 
Lasă-mă să învăț de la tine ce înseamnă să trăiești 
Și îți voi da fericirea și dragostea de care ai avut atâta nevoie. 
Lasă-ți zâmbetul să mă înmoaie, 
Lasă destinul să fie liber
Și nici zgomotul și nici gura lumii nu ne va deranja,
Pentru că suntem mai mult de atât.
Lasă-mă să mă salvez în modul ăsta nebun în care mă iubești,
Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,
Căci noi doi suntem esența tuturor sublimelor,
Împreună o să facem lumea mai bună prin dragoste,
O va elibera, purifica și o va curăța și ne va înălța la ceruri!
O să cântăm amândoi un singur cântec,
Simfonia vieții și a universului
Iar îngerii, ghizii și toate ființele luminoase vor fi cu noi,
Vom coborî lumina pe pământ, pentru că dragostea e unica noastră patrie!
Vom binecuvânta viața și universul sacru în care suntem,
Căci noi doi nu suntem doar atomi și molecule,
Suntem simțuri, oase, apă, artere, amestecate într-o singură ființă,
Suntem doi sălbatici separați și atât de perfecți împerecheați!
Lasă-ți buzele să-mi ardă pielea, căci ele îmi amintesc că sunt în viață
Și mâinile tale care merg haotic pe corpul meu
Și vocea ta care mă face să ard milimetru cu milimetru,
Așează-mă în inima ta ca un trandafir la rever, privind mereu înainte,
Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă, așa cum numai tu știi să mă iubești! ~
~ Odine ~




luni, 6 august 2018

~ Suntem o singură ființă, dar umplem universul ~

~ Unde suntem noi, e o parte a eternității...
Unde vibrăm noi, e pătura sacră a cosmosului...
Unde ne iubim noi, se rotesc toate galaxiile...
Unde suntem noi, atunci când nu mai suntem pe pământ?
Când respirația noastră, urcă pe cele mai înalte vârfuri către cer
Și iubirea vindecă totul, crează totul și consumă tot,
Acolo unde existăm noi doi, într-o singură ființă?
Acolo unde inima sfântă, bate infint...
Unde toate învățăturile se termină, pe marginea dragostei perfecte
Și realitatea este confuză?
Unde timpul și spațiul nu mai există în mintea primară,
Unde există un singur adevărc și totul are potențialul perfect și complet?
Acolo... este singura noastră casă, dragostea dată și primită,
Cea care ne modelează, ne hrănește, ne păstrează și salvează de tot ce e murdar.
Dragostea suntem noi doi, ceea ce ești tu, ceea ce sunt eu,
Iubirea care ne unește și trăiește în fiecare colț din noi, în fiecare atom,
Cea care respiră, aleargă, zboară, cea care inundă galaxiile și face universuri.
Ea este cheia, steaua nordului, lumina, adevărul, mântuirea sufletului,
Cea care depășește toate testele și ne face inimile să bată, cea care ne compune.
În mijlocul micului nostru infinit, dimensiunile sunt infinite,
Fiecare atom din noi cunoaște calea spre perfecțiune, calea iubirii necondiționate,
Unde nu mai contează nimeni și nimic și unde doar noi doi existăm,
În fiecare pas, în fiecare poveste, ca o ștampilă care s-a impregnat în noi.
Noi doi suntem dragoste, suntem eternitatea infinitului.
Restul?..... e zadarnic.
Căci noi doi suntem unul... și galaxie și grăunte de nisip și atom,
Suntem o singură ființă, dar care umplem universul,
Povestea care am construit-o, noi suntem suma tuturor minunilor,
Magia care ne unește.
Și cât de frumos, este să fim acea ființă care suntem când ne iubim,
Binecuvântați și atât de norocoși, să trăim în aceiași respirație! ~
 ~ Odine ~

- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule! 



sâmbătă, 7 iulie 2018

~ Ești împăratul păcatelor mele ~


~ Omul visurilor mele mă lasă să fiu dulce și tandră cu el,
Mă dezarmează și îmi provoacă neliniște,
Dar în același timp îmi dă cea mai frumoasă stare de calm.
Mă face mereu să îl caut cu privirea, mă face să râd
Și îmi înțelege sarcasmul acid.
Știe că viața e scurtă, trăiește azi și nu promite ceea ce nu poate să dea.
Omul visurilor mele, are și el momente când e dulce și tandru,
Nu de foarte multe ori se lasă descoperit, dar are o sensibilitate aparte.
Îi plac apusurile de soare și mă surprinde de fiecare dată sub lumina lunii cu săruturi.
Are momente când vorbește ore întregi și are argumente puternice și altele când tace,
Când se răsfață sub mâinile mele și mă lasă să îl tratez cu drăgălășenii.
Omul visurilor mele îmi cere afecțiune și îmi dă afecțiune,
Îi place să mă ridic pe vârfuri să îl sărut, iar el să mă sărute pe frunte.
Tu, tu ești omul visurilor mele, omul care m-a făcut să vreau să intru în joc,
Să-mi joc cartea, carte care mi-a schimbat total viața!
Ca de fiecare dată când vii la mine și intri în casa mea și în viața mea,
Nu o să îți cer să-ți scoți pantofii, ci o să te rog să-ți lași masca și armura la ușă.
Le poți așeza acolo într-un colț, alături de amestecul tău de oțel și gheață
Și le vei găsi acolo când o să pleci pe ușă, în lume,
Acolo ai nevoie de ele cel mai mult!
Poți lua cu tine, defectele tale, pe care știi că le ador,
Poți să-ți iei pasiunea și căldura aia cu care m-ai încălzit mereu,
Nebunia omului din tine, căci de tine am nevoie ca de cer.
Tu ești cel care dă lumină întunericului din mine,
Cel care are grijă de pielea mea rănită cu momente de răsfăț,
Tu conjugi trupul meu cu binecuvântarea trupului tău,
Îmi zgârii pielea în căutarea esenței care se află sub ea,
Ești împăratul tuturor păcatelor mele,
Dar și mântuitorul și mentorul sufletului meu! ~
Odine ~




marți, 19 iunie 2018

~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~


~ Paradisul este aici ... aproape, prezent și atent, mereu gata, 
Disponibil și zâmbitor, capabil să îmi ofere cele mai mari miracole,
Paradisul este aici... ești tu, un altfel de paradis, unul plin de flăcări.
O privire din partea ta este cea mai dulce și cea mai profundă mângâiere,
Sufletul meu se umple cu oceanul tău de tandrețe,
În speranța unei călătorii unde visurile noastre fac parada
Cu dansul stelelor pe cerul acoperit de lună plină.
Îmi dai foc și mă lași să ma incendiez, în tot trupul sub sărutările tale
Îmi trezești toate instinctele și mă atragi cu parfumul tău seducător,
Știi să aprinzi focul, la momentul potrivit și-mi întuneci simțurile,
Cu o pasiune neînfrânată, plină de păcat și penitență.
Ești și zeu și muză, o combinație a tuturor zeilor din Olimp,
Ceva ce te face să-ți dorești întotdeauna să cazi în păcat
Și care are un loc preferențial, într-o odisee imposibil de atins.
Ochii tăi privesc fix și vorbesc cu ai mei, fără cuvinte sau sunet,
Mă dezbracă fără să atingă un milimetru de piele.
Se simte doar respirație, un parfum, altfel un parfum, de iubire,
Mirosul dulce al patului unde ne îmbrățișăm și ne iubim cu pasiune,
Aerul proaspăt și revigorant care îmi umple plămânii,
Cântecul degetelor care se desfășoară vesel pe piele,
Mângâierea soarelui în lanuri de grâu și roua dimineții,
Fiorul pădurii atunci când vântul lovește frunzele  cu afecțiune.
Magia asta se numește dragoste, iar inimile noastre sunt galaxii de fericire,
Dragostea asta ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce,
Dragostea asta ne unește, strigă, ne îndepărtează ca să ne apropie mai mult. ~
~ Odine ~