Odine With Love

Odine With Love

miercuri, 24 septembrie 2014

~ Ești celălalt eu al meu. ~

În unele zile am nevoie doar să pun capul pe pieptul tău
Și să-ți simt mâna mângâindu-mi părul.
În alte zile am nevoie de doar o îmbrățișăre și să mă ghemuiesc,
În brațele care mă protejează și care îmi hrănesc sufletul.
Sunt zile în care un simplu zâmbet este deajuns să-mi aducă bucurie
Și să fii prietenul și compania cea mai bună,
Dar în altele doar prezența ta e suficientă pentru a mă face fericită.  

Ochii mei îți arată secretele pe care gura nu mai îndrăznește să le spună,
Pentru că ei vorbesc de sentimentele pe care inima insistă să evite să le exprime
Ochii mei spun totul, nu ai nevoie să auzi ...
Tu îmi ești mult mai mult ...
Ești marca ce mă reprezintă și care îmi dă valoare
Ești mult mai mult ...
Ești chipul curat și nemachiat și trupul fără defecte
Tu ești ...
Tot ceea ce port în interior!
Modul meu de a fi
Tot conținutul pe care îl am în minte,
Bucuria de a trai.
Tu ești ...
Iubirea necondiționată
Liniștea care se reflectă în afara mea
Frumusetea sufletului care încântă
Partea care mă definește,
Cea mai frumoasă pagină din cartea vieții mele,
Ești celălalt eu al meu. ~

~ Odine ~


joi, 18 septembrie 2014

~ Puțini au curajul de a trăi o iubire ~

Nu încerca să înțelegi ce se petrece în mintea mea ...
Ea îmi domină corpul și asta se datorează faptului că îți aparține.
Uneori îmi doresc o altă dragoste...
Uneori îmi doresc un alt corp...

Sau o altă minte care să ia cerul și să îmi arate stelele.
Un alt corp care să fie independent de capriciile tale,
O multitudine de dorințe care să preia conducerea minții mele,
Care îmi sperie trupul, îmi ia somnul și judecata,
Iar dorința e atât de intensă, încât chiar și în tăcerea mea aud țipetele tale.

Nu sunt genul care iubește puțin și nu am fost făcută să evadez din iubire!
A-mi fi teamă de iubire este un cuvânt care nu există în vocabularul meu 
Și nu promit că te voi iubi pentru totdeauna,
Dar cât timp dragostea este atât de intensă
Și cu tot adevărul care există în mine,
Voi ajunge să iubesc obsesiv, ceva ce nu voi putea controla
Și ăsta este felul meu de a mă preda și a iubi.  



Îmi încui inima pentru tine și apoi o să arunc cheia,
Pentru că iubirea și libertatea trebuie să meargă împreună ...
De asta îmi doresc să rămân! Rămân, pentru că știu cum să iubesc,
Și puțini au curajul de a trăi o iubire ca asta! 

~ Odine ~

joi, 11 septembrie 2014

~Jucătorul de iubiri ~


~ Ție, celui ce joacă iubirea cu zarul
Fericit că Dumnezeu ți-a dat harul,
De a seduce chipuri ce își doresc iubire
Transformându-le inimile în cimitire.

Nu juca rolul de singur pe lume
Ce nimeni nu îți înțelege personalitatea minune
Nu îți pune pe chip masca de înger,
Când tu ești cel ce aduci în inima cancer.

Îți plac inimi frumoase și cuminți
Când tu ești însetat de paturi fierbinți,
Te prefaci în cel ce le vindecă bolile
Dar tu le lovești și le faci bucățele.

Jucător amorezat de căutări infinite
Ce îți plac rolurile de iubiri pierdute
Nu o să poți face la infinit pe victima
Cumpără-ţi un lego, nu te mai juca cu inima! ~
~ Odine ~



marți, 9 septembrie 2014

~ Cumpărăm baloane de săpun, pe post de iubire ~

~Văd oameni goi, nu trupește ci sufletește. Oameni care fie și-au consumat inima până la ultima bătaie, fie le-a fost mărunțită de nimicuri, în încercarea de a deveni oameni fericiți.
Cumpărăm pe bani grei fericirea.
Cerem la colț de stradă zâmbete de la oamenii care țin mâna întinsă și ei la rândul lor, după un bănuț.
Plătim vorbe strălucitoare, ambalate în staniol, dar care miros a carne de inimă în descompunere.
Ne rugăm de oameni să ne iubească dăruindu-le anii cei mai frumoși, ca mai apoi să îi privim cu lacrimi în ochi cum pleacă fără a privi în spate.
Ne dăm bucăți din inimă, celor care nu simt nimic pentru nimeni, dar care sunt mercenari de iubire.
Oferim propria viață pentru a încerca să cumpărăm liniște sufletească, iubire și fericire falsă, dar primim la schimb un ambalaj frumos și gol.
Da, am ajuns să căutăm afecțiune, zâmbete, liniște sufletească, acolo unde nu le vom găsi  niciodată, fiind dispuși să plătim oricât, doar să primim acea oază de iubire, când de fapt nu e decât un balon de săpun ce se va sparge la o pală de vânt. Așteptăm să primim dragostea adevărată de la oameni care își vând sufletul pentru un pumn de arginți. E trist că asta cumpărăm plătind mult și investind tot ceea ce avem mai de preț, când putem obține asta gratis de la Dumnezeu. ~
~ Odine ~

miercuri, 3 septembrie 2014

~ Suntem frunze, nu stânci ~

       ~  Astăzi după mult timp mi-am luat o pauză și m-am așezat pe o bancă în parc. Am așteptat să văd oameni trecând pe alei, doar că în marea alergare a vieții, nimeni nu se mai plimbă prin parc. Nu am reușit să văd decât un cuplu în vârstă, așa că am rămas să privesc copacii. Le-am observat fiecare crestătură de unde a dat un ram, întortocheat sau răsucit și unde acolo la momentul respectiv probabil a durut până să spargă trunchiul firav. Așa cum și din noi, oamenii, cresc alte ramuri după fiecare lovitură a vieții. De acolo, de unde doare ne răsar aripi care vor încerca să se agațe de cer. Aripi cu frunze în vârf.
          Am mai scris despre frunze. Și nu că nu îmi plac, din contră formele lor atât de diferite le văd asemeni nouă, fiecare având propria-i personalitate chiar dacă toate provin din același copac. Doar că mă dor atunci când le privesc. Mă dor pentru că așa cum ele părăsesc sufletul din care au făcut parte, așa și noi de multe ori trebuie să ne desprindem dureros de ceea ce odată ne alimenta cu sevă.
          La fel cum și alții pleacă de lângă noi și cărora le dădeam suflet și zâmbet. Asta e cursul vieții, să trăim împreună, pentru ca mai apoi să ne luăm rămas bun până când ne vom reântâlni în marele copac al divinității. Plecarea întotdeauna e dureroasă, dar locul durerii este precedat de un alt început.
          Ce bine ar fi să fim stânci să ne desprindem unii de alții așa cum se desprind stâncile căzute, să ne rostogolim dar să nu ne doară, să nu ni se pară un Iad singurătatea și să privim cu răceală spre muntele din care am plecat, să ne așezăm pe loc cu pământ, să trăim mai departe, iar în jurul nostru să răsară iarbă și să crească flori de parcă nimic nu s-a întâmplat. Da ar fi fost bine să fim stânci, dar nu suntem, suntem frunze.... și suntem destinați ca odată și odată să picăm pe pământ și să ne topim, să ne scurgem în el, iar din noi, să răsară iarbă și să crească flori. ~
~ Odine ~

~ O declarație de dragoste ~

~ Cred că asta va fi cea mai scurtă postare care o voi face. Nu 

știu dacă poate fi numită declarație de dragoste sau o simplă 

răbufnire de moment, dar spun doar atât:

" Uneori îmi vine să te strâng de gât de nervii care mi-i faci, 

dar am învățat să te iubesc cu tot cu prostiile care le faci, cu 

toată nebunia care o aduci în viața mea, cu toate momentele de

sinceritate care le ai. Da, am învățat să te iubesc cu tot cu 

defecte. Mai mult nu am de zis." ~