~Văd oameni goi, nu trupește ci sufletește. Oameni care fie
și-au consumat inima până la ultima bătaie, fie le-a fost mărunțită de
nimicuri, în încercarea de a deveni oameni fericiți.
Cumpărăm pe bani grei fericirea.
Cerem la colț de stradă zâmbete de la oamenii care țin mâna întinsă
și ei la rândul lor, după un bănuț.
Plătim vorbe strălucitoare, ambalate în staniol, dar care
miros a carne de inimă în descompunere.
Ne rugăm de oameni să ne iubească dăruindu-le anii cei mai frumoși,
ca mai apoi să îi privim cu lacrimi în ochi cum pleacă fără a privi în spate.
Ne dăm bucăți din inimă, celor care nu simt nimic pentru
nimeni, dar care sunt mercenari de iubire.
Oferim propria viață pentru a încerca să cumpărăm liniște
sufletească, iubire și fericire falsă, dar primim la schimb un ambalaj frumos
și gol.
Da, am ajuns să căutăm afecțiune, zâmbete, liniște
sufletească, acolo unde nu le vom găsi niciodată,
fiind dispuși să plătim oricât, doar să primim acea oază de iubire, când de fapt nu e decât un balon de săpun ce se va sparge la o pală de vânt. Așteptăm să
primim dragostea adevărată de la oameni care își vând sufletul pentru un pumn
de arginți. E trist că asta cumpărăm plătind mult și investind tot ceea ce avem
mai de preț, când putem obține asta gratis de la Dumnezeu. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu