Odine With Love

Odine With Love

joi, 8 octombrie 2020

~ Nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt! ~

~ Mintea mea este prizoniera ta,

Mi-ai legat încheieturile sufletului și mi-ai înlănțuit inima,

Care curge alterată, plină de iubire.

Nu mai am scăpare!

Sunt prada dorințelor tale, capriciul instinctului tău, labirintul pasiunilor tale,

Și mă predau la auzul vocii tale, căci cuvântul tău trece ca o săgeată prin mine. 

Ca niște fire fine înnodate la ceafă, se ridică focul ăsta care mă sufocă,

Sunt prizoniera ta, a nebuniei tale

Sunt un corp latent ...

O figură modelabilă ...

Un foc arzând ...

O flacără pulsantă ...

O atingere debordantă ...

Pentru mâinile tale ...

Pentru ochii tăi ...

Pentru gura ta ...

Sunt a ta!

Nu există spațiu sau aer între noi..

Suntem naufragiați în propriile nebunii,

Și nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt,

Pentru că ne înecăm unul în altul, de parcă am fi la un pas de moarte ...  

Și o facem încet ...săpând tuneluri în mintea noastră pentru a face față iadului.

Ești vocea care nu va muri niciodată,

Miere și fiere,

Cel care are plăcerea de a fi și de a exista, chiar și atunci când totul pare pierdut,

Cel care mă leagă de eteric,

Te iubesc ... te idolatrizez ... atât de mult…,

Încât uit că mâinile mele goale mângâie viața, pe care, ca o dulce ofrandă, ți-o dăruiesc!

Și de aceea te iubesc până la moarte ...

Și-ți dau până la ultima mea suflare, carnea mea, tremurătoare și înflăcărată,

Care vrea să-ți simtă mângâierea, care mă zguduie până la os...

Iar corpurile noastre se predau ancorate pe malul care ne spune că suntem în viață,

Când simțim cum curgem; cum murim ... când murim ... unul în celălalt! ~

~ Odine ~



duminică, 24 mai 2020

~ Să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~


~ Am învățat să visăm că ne iubim,
Am învățat să visăm și că lumea este a noastră.
Am învățat să fim liberi și să ne sprijinim reciproc.
Ne-am uitat în vise, în fiecare mic colț al vieții tale ... al vieții mele...
Uneori suntem naufragiați printre propriile gânduri
Că uităm că mâinile noastre sunt, dezbrăcate, ele mângâie viața pe care, ca o ofrandă dulce, o dăm ...
Și de aceea o să te iubesc până când am să mor ...
De aceea îți voi da până la ultima mea respirație; carnea mea, tremurătoare și arzătoare,
Care dorește să te simtă (pe tine) până când se diluează (cu mine),
Devenind spirit și piele !
Noi, încercăm doar să călătorim pe marea asta a vieții,
Să scriem povești pe nisip
Și visăm, așa cum visează copiii,
Atâtea lucruri, cum doar noi doi ... știm!
Desfă-ți aripile și ridică-mi picioarele de pe sol,
Vreau să zbor lângă tine,
Vreau să dorm lângă tine, până la sfârșitul timpului,
Să visăm amândoi sus, printre norii albi printre ceruri,
Unde ochii noștri nu văd războiul ăsta nevăzut al unei lumi nebune,
Hai acolo unde pielea este cea care are ultimul cuvânt,
Hai să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~
~ Odine ~


joi, 21 mai 2020

~ Misiune îndeplinită! ~


~ Nu mă interesează ce faci pentru a îți câștiga existența,
Vreau să știu pentru ce suferi
Și că ai îndrăznit să visezi să îți întâlnești jumătatea inimii atât de râvnită!
Nu ma interesează ce vârstă ai, sau cât de bătrân ești,
Vreau să știu dacă ai risca să te arunci ca un nebun pentru iubire,
Pentru visul tău, în aventura asta care te face să te simți în viață!
Vreau să știu dacă ai putea să te așezi lângă durere, a mea sau a ta,
Fără a simți nevoia de a te ascunde, sau a o ascunde!
Vreau să știu dacă ai putea să fii veselie, a mea sau a ta,
Să fii grijuliu, atent, dar în limitele ființei umane!
Vreau să știu dacă ai dansa cu părțile sălbatice din tine,
Să lași extazul să te umple din vârful capului, până la degetele de la picioare!
Vreau să știu dacă ai putea trăi cu eșecul meu sau al tău
Pe marginea prăpastiei, în strigătul lunii pline argintii!
Nu mă interesează, pe cine ai cunoscut sau ce ai făcut până în momentul ăsta,
Vreau doar să știu dacă ai sta în mijlocul focului alături de mine, fără să dai înapoi...
 Nu mă interesează ce, unde, cum, sau alături de cine ai învățat în viață,
Vreau doar să fiu ceea ce te susține în interior, atunci când toate celelalte se prăbușesc în afara ta...
Vreau doar să știu dacă poți fi singur tu cu tine și dacă îți face plăcere compania ta în momente de singurătate!
Nu mă interesează nimic din trecut, mă interesează prezentul meu și al tău,
Mă interesează să ne simțim unul altuia bătăile și durerile inimii, unul în inima celuilalt,
Mă interesează că ai avut curajul să îți întâlnești jumătatea geamănă,
Și că împreună avem de îndeplinit o misiune aici, pe pământ și acea misiune e dragostea! ~
~ Odine! ~

luni, 18 mai 2020

~ Elixir divin ~


~ Cu tine mă simt ca o pasăre cu aripile întinse, liberă ca vântul, plimbându-se prin realitatea vieții,
Alerg, dansez, iar cerul mă privește, Soarele îmi zâmbește și aerul mă mângâie!
Suntem lut și apă, iar când mâinile tale îmi sculptează silueta îmi frământă sufletul, existența,
Scoate din mine un amalgam de lumină și umbră și mă transformă într-o flacără vie,
O flacără de aur care izbucnește dintr-un trup arzător, precum o cascadă.
Mâinile tale fac artă, transformă mângâierea în cântec,
Iar cu atingerea lor, pun muzică în pieptul meu
Și corpul meu devine cel mai bun instrument, ce scoate sunete divine!
Când îmi săruți pielea, scrii versuri, îmi zgudui aerul care îl respir,
Pui foc între bătăile inimii mele... ca o otravă ce se răspândește peste tot în trupul meu!
Mă duci în acel loc infinit care mă face să mă cutremur și-mi deții fiecare centimetru de piele,
Pătrunzi prin fiecare por, inundându-mi ființa, care bate, trăiește și respiră doar pentru tine,
Esența a ceea ce sunt, simt, simplu, extraordinar, ca femeie!
Amândoi ne condamnăm să supraviețuim împreună și fără teamă,
Pentru a ne crea propriul univers, tu ca și cuvânt, eu ca și cârmă,
Călătorind mână în mână, dintr-o constelație într-alta ca ființă și formă,
De nedespărțit, ca notă și cântec, parteneri de crimă,
Simțind gustul vieții, ca un elixir divin! ~
~ Odine ~

Ți-ai întâlnit sufletul geamăn sau sufletul din oglindă ?

Lovers don’t finally meet somewhere. They’re in each other all along.” – Rumi 
       Flacăra geamănă sau sufletul geamăn este o persoană cu care sunteți destinați să vă simțiți conectați la un nivel fizic, emoțional, mental și spiritual. Flacăra  geamănă reprezintă prietenul sau iubitul vostru în această viață. El sau ea este catalizatorul creșterii spirituale și oglinda dorințelor, nevoilor și temerilor voastre profunde.                 Flacăra geamănă vă va reflecta toate umbrele interioare, dar și cea mai adâncă frumusețe și putere interioară. În acest fel, flacăra geamănă vă ajută să evoluați emoțional, psihologic și spiritual.
     Îmi place să mă refer la flăcările noastre gemene ca la niște  suflete oglindă, deoarece acestea reflectă  cele mai adânci nevoi, dorințe, vise și elemente din umbră ale sufletelor noastre.
       Mitul sufletului geamăn a fost descris pentru prima data de filozoful grec Platon. Acesta apare în lucrarea sa intitulată „Banchetul”. Cu ajutorul unuia dintre personajele sale, Platon scrie că, în vremurile antice, oamenii erau ființe androgine, cu trăsături atât feminine, cât și masculine, trăind în cuplu, uniți la propriu, spate în spate, având o singură inimă.
      Androginii nu erau printre favoriții zeilor care, invidioși pe fericirea lor, au decis să îi separe, fiecare păstrând însă din caracteristicile perechii sale. De atunci, fiecare om rătăcește pe Pământ în căutarea jumătății sale, sperând ca, la un moment dat, va ajunge să formeze din nou un tot unitar alături de iubirea sa.
    În Dialogul despre iubire din „Banchetul” lui Platon, Socrate, ca om al cunoaşterii, analizează iubirea dintre un bărbat şi o femeie. El vede acest tip de iubire doar ca pe un mijlocitor, un „daimon”, între om si Dumnezeu, între pământesc și divin.
     Se spune că sufletele gemene au trăit o iubire intensă într-o altă viață, iar acum, când se reîntâlnesc în viața actuală, își continuă acea iubire. Așadar, dacă ai amintiri inexplicabile, ți se pare că îl ști de undeva, dar nu îți aduci aminte de unde, șansele sunt destul de mari ca el să fie sufletul tău geamăn.
      O descriere a unei astfel de uniuni avem în romanul „Nuntă în cer” al lui Mircea Eliade, în povestea de dragoste  dintre Mavrodin si Ileana: „este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care «te încheie», te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu noi, alte dimensiuni… De fapt, cunoaşterea desăvârşită a trupului Ilenei nu-mi revela ceva pe care îl posedam, ceva care imi aparţinea, ci imi revela propria mea fiinţă, făptura mea minunată, perfectă şi liberă. În clipele acelea fulgerate, un mare Om, cosmic şi viu, creştea din taina şi cu trupul Ilenei… Dar simţurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume si linii, nu mai recepţionau senzaţii şi emoţii, ci parcă toate se topiseră împreună, într-o singură inimă de foc, şi, căzut din raptul acela suprem, nu mai intuiam decât o prezenţă, din care nu mă puteam smulge… Cât de luminoasă îmi apărea atunci moartea!… Simţeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică şi liberă, născută din îmbrăţişare, este, ea însăşi, moartea noastră, şi ea nu poate fiinţa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieşire din noi… De ce n-aveam curajul să rămânem pentru totdeauna împreună, legaţi într-un singur corp cosmic? Nu mă gândisem până atunci la supravieţuirea sufletului, socotindu-mă apt numai pentru realităţi concrete. Dar am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur. Viaţa are sfârşit aici, pe pământ, pentru că e fracturată, despicată în miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine, desăvârşita integrare, unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omenească, ştie că de la un anumit nivel viaţa nu mai are sfârşit, că omul moare pentru că e singur, e despărţit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrăţişare se regăseşte pe sine într-o fiinţă cosmică, autonomă şi eternă…”
      12  SEMNE că ți-ai întâlnit sufletul geamăn:
      Simți un sentiment ciudat, inexplicabil de „recunoaștere” când întâlnești persoana. Acest lucru s-ar putea manifesta ca déjà vu sau sentimentul că vă cunoașteți din totdeauna. Apar sincronicități și te uiți des la ora 11:11.
            Ai stabilit o legătură imediată, intensă cu această persoană, care este în același timp  șocantă.
         Ai sentimentul că această persoană va juca un rol foarte important în propria dezvoltare, fără a ști când, de ce sau cum.
          Te simți ca „acasă” atunci când ești cu această persoană și te simți în siguranță.
           Poți fi tu așa cum ești fără să te prefaci sau să pari altceva decât ești.
          Flacăra geamănă te face  o persoană mai bună, iar tu la rândul tău, o faci pe ea o persoană mai bună.
           Sunteți empatici unul cu celălalt și știți că totul ține de energia interioară.
           Simți ca și cum ai așteptat această persoană întreaga ta viața și în sfârșit
 ai găsit-o.
           Aveți o conexiune puternică și vă reflectați reciproc valorile și aspirațiile vieții.
          Oricât de mult ai încerca să nu fii cu această persoană, cumva Universul vă va aduce împreună mereu.
           Puteți vorbi sincer despre orice subiect fără să vă fie teamă.
           Împreună aveți un țel mare în viață de îndeplinit.
         De asemenea, între sufletele gemene exista un grad înalt de înțelegere și empatie. “Deseori nici nu este nevoie să îi vorbești, deoarece sufletele voastre sunt acordate între ele la nivel telepatic, îi cunoști gândurile și simțămintele în mod intuitiv”!



vineri, 27 martie 2020

~ Te absolv de orice păcat! ~


~ Ca un popor nomad,
Toate celulele mele îți caută pieptul, pământul promis,
Să-mi ridic templul de cuvinte pline de iubire.
Îmi populezi mintea cu chipul tău,
Iar focul din privirea ta
Îmi arde carnea ca și cum ar fi pusă pe grătar!
Sunt lut în mâinile tale,
O entitate arzătoare în nevoie de dragoste,
Care arde în mine până mă va transforma în cenușă.
Îmi dai viață, mă omori și mă resuscitezi din nou și din nou,
Mă pierd și nu văd nimic altceva decât chipul tău plin de dorință.
Pasiunea mă ridică până la cer,
Promit din inimă, că sentimentele mele vor fi întotdeauna un stimulent de a urma viața,
Acea linie plină de magie!
Te iubesc infinit fluturele meu, zborul mângâierii de lumină,
Porți gustul secretelor care le ascunde corpul meu,
Iar eu poezia buzelor tale pline de poezie, versurile trupului tău,
Am creat propriul nostru univers, suntem notă și cântec,
Ai dat suflare unei păsări rănite și...
Te absolv de orice păcat, că scrii în mine poezia eternă a frumuseții iubirii! ~
~ Odine ~



duminică, 22 martie 2020

~ Contaminează-mă cu tine! ~

~ Nimeni nu va ști niciodată ce trăim,
Doar noi doi știm despre dragostea noastră, 
Nu există fotografii sau imagini ale acestora,
Pentru că ele sunt în mintea și inimile noastre ..
Corpurile noastre nu dorm împreună,
Dar mintea noastră face dragoste constant ...
Fiecare gând este iubire, fiecare secundă este pasiune și fiecare oră este durere.
Nu știu ce suntem, dar știu ce simt
Tu ești singurul care îmi știe partea întunecată,
Dar și cel mai bun remediu.
Îmi spui că trupul meu te incită la păcat...
Sunt un înger în mintea ta, 
Dar un demon în brațele tale,
Eu sunt amestecul pe care îl iubești.
Mă dăruiesc ție în trup și suflet, 
Pasiunea pe care o simt este atât de puternică
Că mi-e teamă să nu mă pierd în brațele tale.
Scoate-mi pielea, infectează-mă cu tot ceea ce însemni tu,
Vreau doar să mă săruți, să-mi stingi focul 
Vreau doar să mă contaminezi cu tine,
Chiar de ar fi să mor, ar fi cea mai frumoasă moarte,
Dacă mai întâi mi-ai oferi o îmbrățișare sălbatică
Nu mă interesează ce s-ar putea întâmpla! ~
~ Odine ~

marți, 11 februarie 2020

~ Artera prin care trece sângele meu ~


~ O furtună se aude afară,
Vântul suflă din greu,
Un fulger sălbatic a tăiat cerul 
Și tunete violente se aud la distanță.
Natura e furioasă,
Dar nimic nu se compară cu corpurile noastre,
Care atunci când se întâlnesc, se iubesc cu o pasiune înflăcărată, 
Cu dorința de a fuziona, într-un singur corp, un singur suflet ...
Creând propria furtună,
Furtuna noastră de dragoste!
Dacă aș putea să-mi deschid pieptul să te asurzească bătăile inimii ce le simt,
Dacă aș putea să-mi împart gândurile și să te fac să călătorești prin mintea mea,
Să vezi cum mă simt,
Cum mă faci să mă simt fragilă într-o lume a giganților
Tu care mă înalți atât de mult,
Tu, care-mi vorbești despre cer într-un alt univers,
Tu care vorbești cu mine și pentru mine,
Cel care mă pierde pe buze!
Simt că te iubesc, cu o iubire care mă sufocă,
Ești artera prin care trece sângele meu,
Îți cunosc mâinile și trucurile.
Și știu modul tău de a "mă iubi",
Îți cunosc vocea înainte de a te cunoaște,
Căci te-am auzit până la ceruri și dincolo de ele,
Știu despre dragostea ta și despre întoarcerea n viața asta, 
Căci suntem jumătate din ceruri și jumătate din iad, păcat și pocăință! ~
~ Odine ~



miercuri, 15 ianuarie 2020

~ De la A la Z ~


~ Amor, artistul ce mă face să vibrez în culori,
Bucurie pentru sufletul meu, buze arzătoare,
Calmul și liniștea îmi ești, dar și calamitate și cutremur,
Dragoste, dorință anormală, delir,
Eros, zeul iubirii mele ești tu,
Focul fierbinte ce mă purifică în toate stările,
Gura ta, cu gust de mere caramelizate,
Haina sufletului meu,
Iubire, inimă caldă și nebună, 
Joc periculos pe pielea mea, ce arde,
Kamikaze al poftelor mele,
Lacătul ce-mi ține inima ferecată,
Mâinile care mă ridică în lumi necunoscute,
Nebunie, neastâmpăr, nechibzuință, nelegiuire, demență,
Ochii ce mă dezbracă din priviri,
Pragul din Infern și Rai, Paradis,
Răsfățul sufletului, respirație caldă pe gâtul meu,
Sărutările ce mă țin prizonieră într-o pasiune aprinsă,
Șoapta ce mă aprinde,
Tornada și totul meu, tremurul ființei mele,
Țipete de fericire și extaz,
Urme rămase după noapte sălbatică,
Visuri ce nu credeam că le pot visa,
Zâmbete în ochi și zbor spre zări senine,
Te iubesc de la A la Z legea mea, singura mea lege,
Pentru care voi lupta cu trup și suflet și voi câștiga fiecare bătălie! ~
~ Odine ~