Ți-ai întâlnit sufletul geamăn sau sufletul din oglindă ?

Lovers don’t finally meet somewhere. They’re in each other all along.” – Rumi 

       Flacăra geamănă sau sufletul geamăn este o persoană cu care sunteți destinați să vă simțiți conectați la un nivel fizic, emoțional, mental și spiritual. Flacăra  geamănă reprezintă prietenul sau iubitul vostru în această viață. El sau ea este catalizatorul creșterii spirituale și oglinda dorințelor, nevoilor și temerilor voastre profunde.                 Flacăra geamănă vă va reflecta toate umbrele interioare, dar și cea mai adâncă frumusețe și putere interioară. În acest fel, flacăra geamănă vă ajută să evoluați emoțional, psihologic și spiritual.

     Îmi place să mă refer la flăcările noastre gemene ca la niște  suflete oglindă, deoarece acestea reflectă  cele mai adânci nevoi, dorințe, vise și elemente din umbră ale sufletelor noastre.

       Mitul sufletului geamăn a fost descris pentru prima data de filozoful grec Platon. Acesta apare în lucrarea sa intitulată „Banchetul”. Cu ajutorul unuia dintre personajele sale, Platon scrie că, în vremurile antice, oamenii erau ființe androgine, cu trăsături atât feminine, cât și masculine, trăind în cuplu, uniți la propriu, spate în spate, având o singură inimă.

      Androginii nu erau printre favoriții zeilor care, invidioși pe fericirea lor, au decis să îi separe, fiecare păstrând însă din caracteristicile perechii sale. De atunci, fiecare om rătăcește pe Pământ în căutarea jumătății sale, sperând ca, la un moment dat, va ajunge să formeze din nou un tot unitar alături de iubirea sa.

    În Dialogul despre iubire din „Banchetul” lui Platon, Socrate, ca om al cunoaşterii, analizează iubirea dintre un bărbat şi o femeie. El vede acest tip de iubire doar ca pe un mijlocitor, un „daimon”, între om si Dumnezeu, între pământesc și divin.

     Se spune că sufletele gemene au trăit o iubire intensă într-o altă viață, iar acum, când se reîntâlnesc în viața actuală, își continuă acea iubire. Așadar, dacă ai amintiri inexplicabile, ți se pare că îl ști de undeva, dar nu îți aduci aminte de unde, șansele sunt destul de mari ca el să fie sufletul tău geamăn.

      O descriere a unei astfel de uniuni avem în romanul „Nuntă în cer” al lui Mircea Eliade, în povestea de dragoste  dintre Mavrodin si Ileana: „este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care «te încheie», te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu noi, alte dimensiuni… De fapt, cunoaşterea desăvârşită a trupului Ilenei nu-mi revela ceva pe care îl posedam, ceva care imi aparţinea, ci imi revela propria mea fiinţă, făptura mea minunată, perfectă şi liberă. În clipele acelea fulgerate, un mare Om, cosmic şi viu, creştea din taina şi cu trupul Ilenei… Dar simţurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume si linii, nu mai recepţionau senzaţii şi emoţii, ci parcă toate se topiseră împreună, într-o singură inimă de foc, şi, căzut din raptul acela suprem, nu mai intuiam decât o prezenţă, din care nu mă puteam smulge… Cât de luminoasă îmi apărea atunci moartea!… Simţeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică şi liberă, născută din îmbrăţişare, este, ea însăşi, moartea noastră, şi ea nu poate fiinţa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieşire din noi… De ce n-aveam curajul să rămânem pentru totdeauna împreună, legaţi într-un singur corp cosmic? Nu mă gândisem până atunci la supravieţuirea sufletului, socotindu-mă apt numai pentru realităţi concrete. Dar am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur. Viaţa are sfârşit aici, pe pământ, pentru că e fracturată, despicată în miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine, desăvârşita integrare, unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omenească, ştie că de la un anumit nivel viaţa nu mai are sfârşit, că omul moare pentru că e singur, e despărţit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrăţişare se regăseşte pe sine într-o fiinţă cosmică, autonomă şi eternă…”

      12  SEMNE că ți-ai întâlnit sufletul geamăn:

      Simți un sentiment ciudat, inexplicabil de „recunoaștere” când întâlnești persoana. Acest lucru s-ar putea manifesta ca déjà vu sau sentimentul că vă cunoașteți din totdeauna. Apar sincronicități și te uiți des la ora 11:11.

            Ai stabilit o legătură imediată, intensă cu această persoană, care este în același timp  șocantă.

         Ai sentimentul că această persoană va juca un rol foarte important în propria dezvoltare, fără a ști când, de ce sau cum.

          Te simți ca „acasă” atunci când ești cu această persoană și te simți în siguranță.

           Poți fi tu așa cum ești fără să te prefaci sau să pari altceva decât ești.

          Flacăra geamănă te face  o persoană mai bună, iar tu la rândul tău, o faci pe ea o persoană mai bună.

           Sunteți empatici unul cu celălalt și știți că totul ține de energia interioară.

           Simți ca și cum ai așteptat această persoană întreaga ta viața și în sfârșit

 ai găsit-o.

           Aveți o conexiune puternică și vă reflectați reciproc valorile și aspirațiile vieții.

          Oricât de mult ai încerca să nu fii cu această persoană, cumva Universul vă va aduce împreună mereu.

           Puteți vorbi sincer despre orice subiect fără să vă fie teamă.

           Împreună aveți un țel mare în viață de îndeplinit.

         De asemenea, între sufletele gemene exista un grad înalt de înțelegere și empatie. “Deseori nici nu este nevoie să îi vorbești, deoarece sufletele voastre sunt acordate între ele la nivel telepatic, îi cunoști gândurile și simțămintele în mod intuitiv”!

https://mariamagdalenasanctuary.wordpress.com/2018/03/19/ti-ai-intalnit-sufletul-geaman-este-doar-un-mit-sau-realitate