~ Artera prin care trece sângele meu ~

~ O furtună se aude afară,

Vântul suflă din greu,

Un fulger sălbatic a tăiat cerul 

Și tunete violente se aud la distanță.

Natura e furioasă,

Dar nimic nu se compară cu corpurile noastre,

Care atunci când se întâlnesc, se iubesc cu o pasiune înflăcărată, 

Cu dorința de a fuziona, într-un singur corp, un singur suflet ...

Creând propria furtună,

Furtuna noastră de dragoste!

Dacă aș putea să-mi deschid pieptul să te asurzească bătăile inimii ce le simt,

Dacă aș putea să-mi împart gândurile și să te fac să călătorești prin mintea mea,

Să vezi cum mă simt,

Cum mă faci să mă simt fragilă într-o lume a giganților

Tu care mă înalți atât de mult,

Tu, care-mi vorbești despre cer într-un alt univers,

Tu care vorbești cu mine și pentru mine,

Cel care mă pierde pe buze!

Simt că te iubesc, cu o iubire care mă sufocă,

Ești artera prin care trece sângele meu,

Îți cunosc mâinile și trucurile.

Și știu modul tău de a "mă iubi",

Îți cunosc vocea înainte de a te cunoaște,

Căci te-am auzit până la ceruri și dincolo de ele,

Știu despre dragostea ta și despre întoarcerea n viața asta, 

Căci suntem jumătate din ceruri și jumătate din iad, păcat și pocăință! ~

~ Odine ~