~ Pune-ți ochii în ochii mei ~

~ Ochii mei sunt ca două plaje de nisip cu mări clare,

În care îmi pierd pasiunea și îmi văd imaginea iubirii într-un alt eu,

Mă uit de câteva mii de ori la tine... de nenumărate ori .... 

Și apar mereu în colțuri, valuri de sensibilitate,

Ce udă nisipurile care se formează în jurul genelor. 

Cum să prind verbele de pe cer cu buzele,

Când fiecare pas al tău e un spasm pentru inima mea?

Cum să mai respir atunci când în semiîntuneric apari tu?

Cum? Când îmi hrănești sufletul cu sărutări,

Iar buzele îmi devin prizoniere înmărmurite?

Doar degetele mele mai mângâie pictura muzei

Și le plimbă alunecând și marcând traseul corpului tău.

Noaptea se încurcă în părul meu

Și alunecă precum mătasea prin insomnii,

Sufletu-mi zboară și-și caută refugiu în poala ta,

Să numere stelele și să-și găsească pofta de viață,

Iar în brațele tale, adăpostul durerii mele, se oprește timpul.

Vocea ta trece prin venele mele ca o melodie liberă,

Respir profund și nu-mi mai pasă de nimic altceva,

De tot ceea ce e interzis și de faptul că totul se termină la ivirea zorilor,

Tot ceea ce știu și simt este dincolo de îmbrățișarea iubirii ăsteia.

Am ajuns să te iubesc cu disperarea patimilor infinite

Să te iubesc cu nebunia unei pasiuni necunoscute,

Să-mi placă brațele tale, corpul, chipul, râsul tău,

Să te iubesc, în clipa asta și întotdeauna... pentru totdeauna

Să te vreau acum, să te iubesc fără întârziere,

Să îmi las gura să fie pe deplin a ta

Și să călătoresc în inima mea, unde aud strigând inima ta,

Căci sunt marcată cu lava ta de flăcări care-mi ard sub piele

Și mă consumă lent.

Pune-ți ochii în ochii mei și lasă-i să devină o mare plajă,

Lasă-i să se întâlnească împreună, să vorbească în limba lor,

Hai să trăim acum și să lăsăm lucrurile nepotrivite pentru mai târziu. ~

~ Odine ~