~ Vino și înnebunește-mă!
Sărută-mă și oferă-mi focul iubirii,
Fă-mă să mă simt în mâinile tale numai o mângâiere
Și-am să mă predau cu corpul, simțurile și inima.
Vino și înnebunește-mă!
Fă-mă condimentul vieții tale și susține-mi pasiunea,
Dezbracă-mă de toate scuturile ce le-am ridicat
Și hrănește-mi marea mea de tandrețe.
Vino și înnebunește-mă!
În valuri de lavă fierbinte, fă-mi mintea vraiște,
Poate așa se vor aranja lucrurile altfel,
Căci oricum e numai dezordine în ea.
Vino și înnebunește-mă!
Dă impulsuri corpului meu prin palmele tale
Fă-mă să simt energia electrică ce mă aduce la viață
Și furtuni de foc vor exploda purificându-mă de un trecut dureros.
Vino și înnebunește-mă!
Fii surpriza înstelată în noaptea mare
Luceafărul care îmi ghidează existența
Steaua mea polară.
Vino și înnebunește-mă!
Lasă-ți mâinile să călătorească pe pielea mea
Închide ochii și hai să zburăm împreună,
Să ne sincronizăm în magia numită ”iubire”! ~
~ Odine ~
Când cineva moare din iubire, se nasc opere pentru eternitate. Să fie iubirea fără meandrele geloziei, fără spaimele vorbelor de la despărțire, fără furtuna senzațiilor..? Care e iubirea aceea?
RăspundețiȘtergereCând o iubire moare, alta se naște :). Iubire fără un strop de gelozie nu cred că este iubire pe deplin. Fiecare înțelege și trăiește iubirea într-un fel aparte, nu avem cu toții aceleași trăiri și nu ne exteriorizăm la fel. Sunt oameni care nu spun niciodată ”te iubesc”, însă au un fel aparte de a îți dovedi iubirea, în care ceilalți nu o pot face. A iubi nu este un verb comun, poate tocmai de asta nici iubirile nu sunt toate la fel :). Unele le trăim atât de intens, iar altele la foc moale, dar asta nu înseamnă că cel ce iubește domol nu iubește.
ȘtergereMinunat,minunat,minunat.
RăspundețiȘtergereIar m-ai provocat
Și m-ai inspirat,
Să scriu "Punctul G" de-ndat!
Mă bucur că ceea ce scriu, altă persoană continuă cumva munca mea :).
Ștergere