~ Astăzi
citești literele astea înșirate și spui că sunt doar cuvinte. La urma urmei
asta e caracteristic celor care suferă din iubire, nu trece durerea atunci când
vrei. E ca o gaură în piept, totul doare, parcă și creierii dor. O simți până
în vârful firelor de păr, unghii și terminații nervoase. Ceea ce iubești e
singura rațiune de a trăi, altfel simți că te stingi în fiecare zi și mori.
Dar culmea
moartea nu vine și pe zi ce trece, constați că nimeni nu moare din prea multă
dragoste. Dragostea este o boală care nu amputează fizic, ci sufletește. Este
cea mai autentică suferință care există, deoarece motivul iubirii este tocmai
iubirea însăși.
Știu că vrei
să stai în casă, pentru că este precum o gripă. Vrei să stai sub pătură, să
plângi, iar supa caldă și ceaiul sunt aproape singurele pe care le poți
înghiți. Îți vine să citești, să scrii ce simți, să desenezi, să asculți
melodii triste, cumva să o transformi în artă. Fă-o.
Iubirea care
se transformă în artă, devine veșnică. Atunci simți că nu o mai pierzi, pentru
că de asta suferi, pentru că simți că pierzi iubirea. Suferi din dragoste pentru
că nu vrei să se termine, vrei să fie eternă. Cei ce îți vor spune ”mai bine
așa, că nu te-a meritat”, sau ”va trece”, nu îți vor aduce liniște, ci mai
multă furie. Ai impresia că nimeni nu te înțelege și că nimeni nu a trăit acea
pasiune și suferință care o trăiești tu.
Eu, femeia
care ești în viitor, dacă îți voi spune aceleași lucruri nu te va putea ajuta
cu nimic și nici nu vei suferi mai puțin. Cu atât mai mult, nu vei putea uita
prin ce ai trecut. Dragostea te
usucă atunci când se termină și doare tot ceea ce ar trebui să nu doară.
Dacă gripa
trece în șapte zile, ei bine ea nu trece atât de repede. Deși în timpul zilei,
în anumite momente suferința mai trece, atunci când vine noaptea o simți mai vie
ca oricând. Va trece ea în timp, deși nu se va termina de tot.
Astăzi, din viitor, îți spun: niciodată
nu o să moară iubirea. Există în noi iubiri pline de realitate, pline de
viață, care arată că ceea ce ai crezut că e iubire, va rămâne doar o amintire
frumoasă, sau o durere în suflet. Dar dragostea adevărată draga mea, nu moare
niciodată. Ea se metamorfozează, se transformă și te urmează pentru
totdeauna.
A suferi din
iubire este frumos. Te doare, dar e frumos. Și o spun tocmai că am
ajuns aici, departe de unde am fost atunci când am fost acolo suferind din
iubire. Pentru că am suferit. A suferi în iubire este necesar, te ajută să
crești, te face să te ocupi mai mult de viața ta.
Uite că trăiesc. Am
trăit această suferință, această durere, această iubire. Am epuizat
lacrimile din moartea iubirii și acum mă gândesc că într-o zi va veni, acea
iubire adevărată. Astăzi nu mai plâng, iar durerea aproape s-a dus, dar am
învățat un lucru: ”că suferința din dragoste ne dă cea mai mare certitudine a vieții
noastre, că suntem în viață”. ~
~ Odine ~
Acest război ne va purta-n izbândă?
RăspundețiȘtergereAcest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer şi cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îţi scapă,
şi într-un colţ te-aşezi de-a dreptul blândă.
Sunt ca şi mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Şi vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.
De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,
mi-e sângele pe haină o dantelă,
şi te aştept să-mi cureţi braţul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.
sonet de Ionuţ Popa (2009)
Multumesc ! Felicitari !
Mulțumesc :*
RăspundețiȘtergere