~ M-am pierdut în ochii
tăi
Mă pierd în tine, cine
esti tu?
Şi ce vrei de la mine,
Dacă vrei ceva de la
mine?
Ştiu că ai luat deja
tot înainte
Şi aş dori să ignor
totul.
Am visat o fiinţă fără
chip,
A cărui faţă ştiu atât
Îi lipsea conturul
ataşat unor ochi.
Am visat la o viaţă
care nu s-a întâmplat
Dar care încă mă poate
surprinde
Am visat la tine.
Dar cine eşti tu?
M-am gândit ca poate tu
şti?
Tu ai fost norul alb,
care a căzut din cer
Cu gust de buze de
miere
Tu ai fost cel care a
venit
De la norul de cenuşă din
mare.
Furtuna care m-a făcut
să mă prăbuşesc
Dar să îi văd
frumuseţea.
Ai venit ca un nor de
septembrie,
Ce s-a scuturat
deasupra vietii mele,
Alteori plin de
minciuni
Care au venit şi au
plecat,
Dar care au lăsat sa
ardă doruri.
În timp ce eşti departe
de mine
Trăiesc doar pe
jumătate
Oboseala cântăreşte în
mintea mea
Şi anulează cu mintea
fiinţa mea.
Şi ce să fac în lipsă
fără tine?
Nu m-ai învăţat să
trăiesc
Tu m-ai învăţat doar să
vreau
Şi să te doresc să te
găsesc,
Dar cine eşti tu,
străinule din vis? ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu