~ Iluzia poetului ~

~ Iluzia unui poet

Este să se joace cu versurile dulci,

Într-o inimă amară,

Sau cine mai stie, între vise

Să se trezească îndrăgostit.

Poate e o iluzie,

Şi încearcă să înlocuiască fleacurile,

Cu dragoste şi sentimente,

În lumea asta nebună în care,

Nimeni nu mai are timp pentru aşa ceva.

Iluzia unui poet care,

Nu renunţă aşa uşor,

Încercând într-o lume murdară,

Să facă un strop de curăţenie.

Poetul care vede in cuvinte,

Boabe de nisip ale timpului,

Şi că are o singură viaţă,

De la naştere până la moarte,

Să descrie fericirea dar şi durerea,

Acea durere care durează câteva ore,

Sau zile, sau ani, sau toată viaţa,

Acel timp în care secundele par ani.

Iluzia poetului de a descrie,

O iubire care se pierde,

În eternitate pentru o îmbrăţişare,

Să descrie mângâierile care au murit,

În ceva ce nu va muri niciodată.

El le va lăsa scrise,

Pe o coală de hârtie,

Şi va transforma momentele în eternitate,

Independent de cantitatea de ani,

Care vor trece şi îi va trăi. ~

~ Odine ~