~ Fluturii se nasc în
zori,
Printre razele de
soare,
Şi se bucură de flori,
Şi de lumea călătoare.
Deşi viaţa lor e
scurtă,
Şi cu zboruri în eter,
Se înalţă şi se avântă,
Spre iubire şi spre
cer.
Aşa am fost şi eu
odată,
Un mic fluture în zbor,
Şi am crezut că zarea
toată,
Îmi va face zborul mai
uşor.
Şi am zburat cu
îndarjire,
Spre o mare de iubire,
Am crezut în fericire,
Mai presus de nemurire.
Am fost prinsă într-o
plasă,
Ţesută cu vorbe de
dragoste,
Am crezut că-mi va fi
casă,
Cu un prinţ rupt din
poveste.
Însă prinţul nu a fost,
Decât un colecţionar,
Iar povestea-avea un
rost,
Să prindă fluturi în
insectar.
Acum sunt o omidă şi
aştept ca vântul,
Aripile să le scuture,
Să-mi aducă aminte
sufletul,
Că am fost odată un
fluture. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu