~ Mâna Destinului ~

~ Când două păsări îşi întâlnesc destinul,

Cerul şi pământul se unesc,

Întregul univers le va fi caminul,

Iar martor, tatăl cel ceresc.

Patru mâini vor deveni două aripi,

Două inimi vor bate-ntr-una,

Şi nimeni nu le va mai dezlipi,

Când destinul le va împreuna.

Iar din ce erau odată două trupuri,

Se contopesc într-o singură suflare,

Precum omida care scoate fluturi,

Împreunaţi se-aruncă spre planare.

Iar sufletele lor îngemănate,

Vor naşte din cuibul nemuririi,

Şi alte păsări imaculate,

Ce vor fi martori ai iubirii.

Din două trupuri înaripate,

Pe care destinul le-a găsit în lume,

Iubirea lor noapte de noapte,

Va scrie dragostea-n volume.

 

Inimile lor vor face aripi iaraşi,

În porumbei albi de pace,

Eliberaţi asemeni unor fluturaşi,

Timid braţele le vor desface.

Şi în jocul abandonului,

Două păsări în furtună,

Le-a cules mâna destinului,

Să le-aducă împreună.~

~ Odine ~