~ Odată ţi-am cântat ~

~ Odată ţi-am cântat la vioară,

Iar tu mă priveai liniştit,

Cum şe mişcă arcuşul şi zboară,

Şi-n sunete ţi-aminteai ce ai trăit.

Odată ţi-am cântat la pian,

Şi ţi-am scos lacrimi din ochi,

Stăteai liniştit pe divan,

Şi ne vedeai suflete perechi.

Odată îţi cântam cu glas dulce,

Înşirând versuri pe note,

Zâmbeai ascultând poemele lirice,

Ştiind că pentru tine-s născute.

Acum doar inima îmi cântă,

Un cântec de jale şi dor,

Pierdută în durerea constantă,

Doineşte sufletul de lipsă de-amor.

Odată îmi cânta toata fiinţa,

Şi te priveam ca pe icoana cea sfântă,

Erai singura mea credinţă,

Iar acum eşti dragostea frântă.

Odată trupul tot îmi era un cântec,

Un cântec de dragoste nemuritoare,

Atunci ţi-am purtat în pântec,

Cea mai mândră creaţie din vieţuitoare. ~

~ Odine ~