~ Sub soarele cald doi îngeri
se joacă,
Plutind în visarea că
poate-ntr-o zi,
Vor reveni la viaţa pământească,
Născuţi în ţinutul de
la miazăzi.
Şi-n dansul lor dus de
pale de vânt,
Se scutură de aripi ca
doi copii,
Se-nalţă spre ceruri de
pe pământ,
Iubindu-se cu drag, două
păpădii.
Suntem noi doi, cu-o
iubire plăpândă,
Dansând de nebuni în
dorinţe fierbinţi,
Într-o dragoste arzătoare
şi flămândă,
Ne scuturăm împreună
până rămânem desculţi.
De-atâta iubire aruncată
în dansuri,
În noaptea de dragoste
din vara toridă,
Mi-ai rostit jurăminţi şi
ai dat răspunsuri,
Ce s-au topit mai apoi,
ca un om de zăpadă.
M-ai luat de mâini să mă
chemi lângă tine,
Ameţindu-mă în dansul tău
arzător,
Şoptindu-mi cuvinte
pline de pasiune,
Mi-ai înjunghiat inima ştiind
c-o să mor.
Şi-ai plecat cărat de văntul
pasiunii,
Spre un alt ţinut mult
mai captivant,
Vei rosti jurăminţi dar
vor prima banii,
Dansând fără milă pe al
meu mormânt.
Au fost două păpădii într-o
altă poveste,
Una a zburat dansând spre
o altă ursită,
Uitând că iubita ce-a
fost, acum nu mai este,
Căci s-a stins, ucisă
de dragoste rănită.
Dragostea e ca o păpădie
în vânt,
Se duce purtată spre zarea
cea largă,
Se pierde în delirul
suflării în cânt,
Şi moare visând că încă
aleargă. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu