~ Să nu mă mai atingi
vreodată,
Căci s-ar putea să te răneşti,
Mi-au crescut spini pe
faţa toată,
Dacă o să vrei să mă
loveşti.
Aşa cum trandafirul se
apară,
Să nu fie smuls din
locul lui,
Aşa nu mai vreau eu să mă
doară,
Din cauza dorului.
Şi nu vreau să mă ascund,
Ci să mă arăt aşa cum
sunt,
Cu floarea sufletului
arzând,
Şi trupul meu firav să înfrunt.
Aşa cum am înfruntat
furtuni,
Şi ploi în suflet ce
m-au sfâşiat,
Acum că mi-au crescut
pe mine spini,
De nici o mână nu va
mai fi tăiat.
Şi voi creşte pân’la
cer,
Şi-mi voi deschide
lotusul din mine,
Divinităţii o să mă
ofer,
Să simt fiorul iubirii
divine.
Nici tu nici nimeni nu
o să mă atingă,
De scutul spinilor ca niste stigmate,
Căci nici o mână nu va
putea să frângă,
Ceea ce e protejat de divinitate. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu