~ Creatorul meu ~

~ Când îmi sorbeai cuvinte de iubire,

Îmi absorbeai şi sufletul din mine,

Ca pe un vin de viţă nobila,

De tine-am fost băubilă.

Iar eu m-am scurs în vena ta,

Ca o licoare ce-aştepta,

Să mă topesc şi să te rog

Eu să fiu singurul tău drog.

Dar drogul tu ai devenit,

Întregu-mi trup a-nţepenit,

De dorul tău, de dragul tău,

Şi într-un singur loc să stau.

S-aştept să sorbi iubirea ce o port,

Căci altfel simt că sunt un mort,

Ce explodează de iubire,

De parcă-mi eşti o prelungire.

Şi doar sărutul tău să mă-nvie,

Şi să trăiesc în evlavie,

Să nu mai laşi dezordine,

Luând şi aerul din mine.

Căci mi-ai luat şi aerul din piept,

Ca să mă faci să te aştept,

Pe buze să-mi porţi sufletul,

Stăpânindu-mi inima şi trupul.

Tu mă dobori, tu mă creezi,

Tu eşti cel care mă sculptezi,

Tu îmi eşti moarte, îmi eşti viaţă,

Eşti Demiurgul ce mă înalţă. ~

~ Odine ~