~ Se rup genunchii de atâta
greutate,
Ce-apasă pe inima ruptă
în două,
Şi cad în rugăciune, cu
oasele toate,
Că sufletul e plin de
spinii de rouă.
Şi lasă urmă în locul
unde cad,
Rugându-se pentru o
inimă stricată,
Să iasă din locul crud
din Iad,
Şi să devină, o inimă
curată.
Aşa mă rog eu pentru
tine,
Să-ţi cureţi inima de
murdărie,
Să fiu umărul ce te susţine,
Chiar dacă m-ai aruncat
în sihăstrie.
Iar de o să-mi ceri sângele
ca jerftă,
O să-mi tai venele
rupte de lavă,
Ce trec prin inima-mi
devenită-amorfă,
Să mă eliberez, să nu
mai fiu o sclavă.
Iar lacrimile-mi vor spăla
pământul,
Ce se varsă în stropi
de rouă milioane,
Şi-o să mă rog pentru
tine-n schitul,
Unde plâng şi sfinţii
din icoane. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu