~ Eşti muza mea din
poezii,
Deşi n-o spui, însă o ştii,
Cu ochii verzi albaştrii
ce privesc şăgalnic
Şi zâmbet de copil
zburdalnic.
Tu eşti cel care mă
inspiri,
În poemele nopţilor cu
dor,
Îmi eşti timpul dintre
clipiri
Şi lacrima ce se scurge
pe obraz uşor.
Îmi eşti zâmbet şi
durere,
Îmi eşti sufletul
pereche,
Îmi eşti vise efemere
Ce vin dintr-o viaţă,
mult mai veche.
Eşti muza mea şi din
creion,
Te creez aşa cum te
doresc,
Să fi vânătorul de pe
Orion
Şi punctul de reper
ceresc.
Te pictez cu mâna mea,
Aşa cum te iubesc doar
eu,
Cum mă-deamnă
dragostea,
Şi aşa vei fi mereu.
Îţi dau chip pe o coală
de hârtie,
Îmbrăcându-te în stofa ţesută
cu litere,
Te alcătuiesc din rime
într-o poezie,
Căci tu eşti muza mea, creată
din iubire. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu