~ În pumnul tău ~

~ Trăiesc rănită-n pumnul tău,

Precum gândacelul din poezie,

De când zborurile mi se intersectau,

Cu tine într-o iluzie.

De-atunci aştept din nou să zbor,

Aripile să se înalţe înspre soare,

Şi sper să pot pân-o să mor,

Să îţi mai dau o îmbrăţişare.

Dar tu mă ţii atât de strâns,

Şi nu îmi dai drumul deloc,

Nu îţi pasă de-al meu plâns,

De parcă totul e un joc.

Şi nu îţi pasă de-o să mor,

De mâna ta rănită,

Căci îmi eşti durul posesor,

De zbor şi soartă prăbuşită.

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Strângându-mi inima cu nepăsare,

Când buzele mele îţi sărutau,

Şi urmele de tălpi murdare?

Am vrut doar sincer ca să fii,

Să ne înălţăm spre nemurire,

Cu zboruri mândre sidefii,

Şi-o mare de iubire. 

Eliberează-mă din pumnul tău,

Iubirea mea străină,

Şi-o să îţi aduc un curcubeu,

Din lumea cea divină.~

~ Odine ~