~ De te-aş uita ~

~ De te-aş uita ce bine ar fi,

Pe altarul tău n-aş mai jertfi,

O inimă ruptă în două,

Şi aş începe o viaţă nouă.

 

Şi de-aş pleca în depărtare,

Aş da oricui o îmbrăţişare,

Iar mintea liberă să zboare,

Fără nici-o-ncuietoare.

Să nu mai fi în mintea mea,

Să nu mă doara-absenţa ta,

Iar inima să nu-ţi mai aparţină,

Să plec în lume fără vină.

De vină că încă te iubesc,

Că nu pot să te-nlocuiesc,

Căci tu eşti al meu acasă,

Iar inima mea nu te lasă.

De ai putea tu să mă uiţi,

Să nu mai vrei ca să mă cauţi,

Să laşi tu totul prăfuit,

Căci eu nu pot, ca să te uit.

Dar nu te uit deşi aş vrea,

Să nu mai locuieşti în mintea mea,

Şi stau pe stâncă şi te-aştept,

Să îmi lipeşti inima-n piept. ~

~ Odine ~