~ Timpul nu trece, se scurge,
Printre degete de gheață,
Primind comenzi demiurge
Lasă chipurile-n ceață.
Și le-așterne numai brazde
Peste fața lor cea tristă,
Iar în pletele cascade,
Dă ninsoare peste vârstă.
Și surâsul lor demult,
Ce părea un cântec dulce,
Acum pare tot mai mut,
De durerea ce le-o aduce.
Căci se sting pe zi ce trece
Și privesc cu înfrigurare,
Cum trupul slab e tot mai rece
Și vine timpul de plecare.
Bieți părinți cât ați muncit,
Să vă creșteți pruncii mari,
Acum trunchiu-mbătrânit,
Se slăbește de puteri.
Mai aveți un strop de forță,
Doar de-o sfântă închinare
Și dacă este cu putință,
Să muriți cu lumânare. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu