~ Mă gândesc mereu la tine, chiar și când îmi ești aproape.
Mi-ai invadat mintea, trupul și sufletul,
De parcă ai lua naștere în mintea mea sau te-am încuiat în
visele mele.
Mă gândesc la tine ca și cum ai fi singura gură de oxigen
Pe care o devorez în plămâni cu o foame nebună.
Dintr-o singură respirație îmi umpli plămânii,
Îmi mângâi ideile și îmi muți din loc sentimentele,
Mă predau cu toată sensibilitatea și nebunia din mine,
Ești ca un moment magic care mă surprinde,
Reflexia ta aleargă prin mine și mă face să ard,
Cu mintea, cu corpul, cu sufletul, cu toată ființa mea.
În brațele tale mă duc în Iad și zbor spre cer.
Sunt goală de piele și suflet în ochii tăi
Și te scriu, scrisul e visare, iar visul meu e a scrie,
A scrie nopțile unice cu tine în formă de litere, iar
emoțiile poezie,
Care iau formă cu fiecare cuvânt și crează lumi pline de
zâmbet.
Vreau să posed strălucirea unei galaxii, să mă dezintegrez
în infinit,
Traversând spațiul interstelar pentru a devenii o mică
scânteie,
Să mă transform în particule de lumină... o auroră boreală.
Iar tu... să încerci să numeri stelele, căci în fiecare
dintre ele,
E o mică bucată din dragostea mea infinită.
Uită-te la stele și lasă-mă să mă uit în ochii tăi și
vorbește-mi tu,
Steaua din mine nu trebuie să vorbească, căci stelele nu
vorbesc,
Steaua din mine are nevoie de ochii tăi să strălucească,
Ea doar cade din dragoste și formează un traseu cu numele
tău. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu