~ Mirosul iubirii tale,
parfumul meu de existenţă,
Fără de care nu aş
putea zbura
Căci ştiu că nu se va mai
naşte un alt parfum.
Chiar de aş aştepta o
mie de vieţi.
Voi aştepta pentru
totdeauna să zbor spre imposibil,
Ca toate celulele să
simtă iaraşi mirosul iubirii,
Căci ele încă
impregnate cu esenţa parfumului divin,
Ca şi cum n-ai plecat
niciodată, de parcă ar fi prima dată.
Ele recunosc parfumul
zâmbetului tău, bucuria inimii,
Mirosul dragostei tale
din prima zi în spaţiu şi timp,
Şi caută mereu să simtă
senzaţia momentului ca prima dată
Coexistând atemporal
între trecut, prezent şi viitor.
Într-o zi voi putea simţi
din nou acel miros.
Chiar de va veni vântul
şi mi-l va lua din braţe,
Şi voi zbura, cu zbor
de fluturi în căutarea lui
Îl voi lua din ghearele
vântului, de voi muri inspirându-l.
Şi nimeni şi nimic nu
va fi în măsură să ia în această dragoste,
Iar parfumul tău va fi
pentru totdeauna "al nostru."
Fără să ezit, aş lua-o de la capăt să sufăr
Astfel încât să putem zbura din nou împreună o zi.
Dragostea mea nu este
universală şi nu are egal
Şi oriunde ai fi,există
un sentiment de interconectare,
Ca un fluture ce pleacă
în zbor să caute mirosuri dulci,
Tu simţi mirosul
dragostei mele, chimia călătoriei dincolo de timp. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu