~ Mi-aş smulge pielea de
pe mine,
Să nu mă mai strângă de
dor,
M-aş arunca printre
ruine,
Să treacă totul mai uşor.
Şi aş tăia în carnea
crudă,
Să iasă sângele din
vene
Să nu mai umblu ca o zăludă,
Prin universuri
bacoviene.
Căci în marea linişte asurzitoare,
Am rămas printre sloiuri
de gheaţă
Atunci când m-ai ucis cu
premeditare,
Doar scrisul m-a ţinut în
viaţă.
Este s-alerg în viaţă
ca un proscris,
Şi cu fiecare poem ce-l
scriu,
Să mă sinucid prin
scris.
Rămân să-mi caut
dragostea în cimitire,
Să o citesc printre a
memoriei morminte,
Şi-apoi să-mi dau marea
întalnire,
În ceruri şi-n ce îmi
mai aduc aminte. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu