~ Iubim... și înnebunim împreună! ~

~ Da! Sunt acea explozie nebună pe care uneori nu o înțelegi...

Și totuși vrei să o ai în mâinile tale. 

Așa sunt eu...

O persoană blândă și liniștită...

Și câteva minute mai târziu, explozivă și intolerantă.

Sunt un amestec de extreme...

Eu sunt ceea care te face să înnebunești, dar să nu vrei să mă pierzi.

Nu știu cum să fiu simt la intensitate mai mică! 

Nu pot iubi puțin!

Și dau maximum din tot ce există în mine.

Acest lucru este uneori înfricoșător. 

Alteori te scoate din minți. 

Dar nu încetez niciodată să te uimesc și să te fac să-ți dorești puțin mai mult mâine.

Sentimentele noastre sunt ca o avalanșă care sosesc fără avertisment și mătură tot ce-i stă în cale. 

Inimile noastre sunt identince și pot suporta atâtea lucruri...

Sunt momente când par de piatră, chiar dacă simt atât de mult...

Sunt momente când își doresc doar puțină grijă și iubire...

Să-și dorească și să se simtă susținute și protejate..

De asta ne simțim așa... 

Ne înțelegem pentru că nebunia mea seamănă cu a ta...

Și intensitatea noastră are aceeași proporție.

Nimic nu este prea puțin!

Și totul e prea mult!

Trăim...iubim... și înnebunim împreună! ~

~Odine! ~

~ Plantează iubire... ~

~ Acoperă-te cu iubire...

Pentru ca dragostea să te găsească...

Iubește-te pe tine însuți mai întâi...

Iubește-ți viața și pe cei care ți-au dat viață...

Iubește-ți familia, prietenii...

Și animalele tale de companie... 

Iubește natura și farmecele ei...

Iubește soarele, luna și stelele...

Iubește universul din care faci parte și pământul pe care picioarele tale îl pot atinge...

Iubește și fii fericit cu toate binecuvântările pe care le ai în fiecare zi...

Fii recunoscător!

Iubirea nu este menită să fie îndreptată către o singură persoană,

Iubirea se extinde și se revarsă atunci când înțelegi, căci cu cât oferi mai multă iubire...

cu atât crește mai mult în tine! 

Lumea duce atâta lipsă de iubire...

Că orice picătură pe care o primește pare să îi potolească setea.

Tot ceea ce plantăm crește

Și tot ceea ce nu reușim să plantăm pierde ocazia de a înflori.

Așa că omule, plantează iubire și recolta ta va fi sigură! ~

~ Odine! ~

~ Voi trăi cu tine în Rai! ~

~ Există un moment în care mă pierd în spațiul pe care îl ocupi,

Mintea mea se încețoșează, 

Mă simt ca și cum aș fi pe un nor de hârtie într-un univers în care focul,

Care se stinge doar odată cu flăcările!

Aerul pe care îl respir este parfumul tău

Și în interiorul gurii mele este gustul tău!

Degetele tale trasează cărări pe pielea-mi care tremură

Și așteaptă în tăcere să fie răsfățată!

Fiecare por de pe pielea mea șoptește numele tău,

Nume ce îmi încântă sufletul.

Vreau să explorez fiecare colțișor al sufletului tău,

Să mă refugiez în brațele tale și să simt căldura ta până când mă va arde cu totul!

Corpul tău este cerul meu, 

Orizontul unde visez să ajung...

În nopțile mele tăcute unde focul dorului mă arde!

În îmbrățișarea trupurilor, sufletele noastre se conectează...

Și viața ne arată valoarea exactă a timpului!

Tu ești briza mea ce-mi aprinde marea, 

Apa dulce ce-mi potolește setea,

Lumina ce dezlănțuie visele mele interzise!

Nu știu dacă tot ce trăiesc este iubire sau nebunie,

Pentru că în fiecare iubire există câte o mică nebunie... 

Și în toată nebunia, se trăiește o mare iubire!

Pe altarul unei dorințe interzise, arde jarul unui foc tăcut,

Cu flăcări în care sufletul meu renaște...

Foc care mă frământă și mă liniștește,

O căldură care-mi consumă trupul în păcat, purgatoriu și Iad!

Ești păcatul meu interzis, cel pe care îl voi curăța în iad

Dar până atunci, voi trăi cu tine în Rai! ~

~ Odine! ~

~ A fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele!~

~ Noaptea a coborât pe furiș în încăpere, între fire de opacitate și mister,

Ți-am observat chipul,

Deși senin, uneori părea ca oglinda unei bătălii în care te luptai pentru a o câștiga.

Printre angoasa deznădejdii.

Te-am simțit neputincios, eliberat de realitatea care mă depășește.

Te-am privit, cu toată tandrețea pe care o trezești pe pielea mea,

Am mângâiat neliniștită fiecare por al pielii tale,

Am putut observa în inima ta rănile pe care ți le-au lăsat alte brațe,

Luptele necruțătoare în care nu întotdeauna Tu ai fost învingătorul,

Răni încă deschise, dureroase,

Iar printre ele eram eu, o adiere ușoară care te învăluia,

Fără destinație sau prezență, ca o mică respirație trecătoare.

Ți-am pus fața pe pieptul meu si te-am lăsat sa dormi.

Ți-am sărutat gâtul, ți-am șoptit sufletului cât de mult te iubesc... și că încă mi-e dor de tine.

Aleg noaptea sadică, cea care mă îndepărtează de toată lumea și mă apropie de tine,

În această aventură a minții, atât de deschisă la emoția care respiră pe pielea mea în mii de feluri diferite,

Pentru că știu întunericul gândurilor tale, care abia lasă să întrezărească lumina!

Aceasta este casa mea, unde ceea ce pare real poate fi imaginar,

Iar imaginarul își ascunde natura și nu lasă decât să curgă tapiseria enigmei.

Totul se simte atât de real, încât poate fi singurul limbaj coerent care îmi vorbește despre prezența ta.

Cu săruturile tale zbor și fără ele nici măcar nu mă târăsc

Sunt fluidă în gen, între vierme și fluture.

Îmi dai aripi și zbor departe și când sunt departe de tine,

Am un zbor neregulat și cad.

Am înțeles că a fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele,

Un Iad, Iadul lui Odine! ~

~ Odine! !

~ Sensul vieții! ~

 ~ Tu ești Dumnezeu meu, eu sunt Pământul, 

Eu sunt Luna, tu ești Soarele,   

Ambii suntem cea mai pură atracție, 

Nu gravitație, ci pur și simplu...creație.

Un lac în care s-au creat vise, 

În care ambii suntem stăpâniți de aceiași pasiune care ne-a invadat,

Eu ști tu, tu și eu, piele cu piele, miere cu miere, 

Șoaptă cu șoaptă, suspin cu suspin, trandafir cu trandafir, 

Ne recunoaștem în atingeri, în mângâieri, în lumea pe care amândoi am creat-o, 

Două suflete în universul căruia i-am dat viață.  

Suntem o pereche de versuri, în cea mai divină poezie,

Tu ești Big, eu sunt Bang, 

Eu sunt Yin, tu ești Yang...   

Pasiunea noastră trebuie să explodeze, germinând dragostea, 

Atât de pură și reală... uniune ideală.

Tu ești un lac, eu sunt izvor, 

Tu ești un vis, eu o realitate... 

Împreună suntem aceeași eternitate.

Uniunea a două suflete care necesită continuitate... 

Creația...   (Tu și Eu)... sensul vieții. ~

~ Odine! ~

~ Tu ești continentul meu! ~

~ Tu ești continentul meu, iar eu, insula ta,

Aș vrea să te iubesc cu mâinile calde și gura rece,

Aș vrea să te iubesc în nopțile lungi sau scurte,

În zilele senine sau înnorate, te-aș iubi mereu.

În inima mea ai reședința,

Unde locuiești permanent,

Ești cea mai frumoasă floare din lume

Trăiești în pieptul meu, în iubirea asta

Și va înceta doar când voi muri.

Ne cunoșteam de vechimi,  tu muză intermitentă,

Tu muza mea intermitentă, eu-l meu,

Cel cu care orele nu se măsoară, a fi cu tine timpul depășește

Vreau toate săruturile tale, cele pe care nu le-ai dat niciodată nimănui,

Nu vreau să te iubesc la nebunie

Într-o iubire nesănătoasă, riscantă,

Într-o iluzie inconștientă

Vreau să te iubesc... pur și simplu.

Și va înceta doar când voi muri.

Nu-mi spune că mă iubești, doar iubește-mă,

         Cu cuvinte, arată-mi în ochii tăi.

                Spune-mi în acea privire ce simte inima ta,

          Pentru că privirea spune atât, atât, atât de multe fără să spună,

  De asta de atâtea ori, cuvintele tale rostite sunt sincere,

           Și în strălucirea ochilor tăi mă înec, din dragoste! ~

     ~  Odine! ~ 

                                         

~ Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Nu te-am căutat niciodată, dar te-am găsit, 

Nu am crezut niciodată că te voi iubi 

Și acum o fac fără motiv sau măsură...

Te iubesc...

Chiar și când săruturile au gust de durere

și îmbrățișările au gust de nostalgie,

pentru că așa cum trandafirul are spini,

în dragoste există și durere.

Te iubesc...

Cu fiecare moleculă de sentiment

care s-a răspândit în imensitatea timpului.

Așa te iubesc, te iubesc cu sufletul,

pentru că nu știu să iubesc altfel

decât dăruindu-mi sufletul.

Te-am iubit...

Ca un corp care rămâne fără nimic

și încetează să mai respire.

Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Odine! ~