~ A fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele!~

~ Noaptea a coborât pe furiș în încăpere, între fire de opacitate și mister,

Ți-am observat chipul,

Deși senin, uneori părea ca oglinda unei bătălii în care te luptai pentru a o câștiga.

Printre angoasa deznădejdii.

Te-am simțit neputincios, eliberat de realitatea care mă depășește.

Te-am privit, cu toată tandrețea pe care o trezești pe pielea mea,

Am mângâiat neliniștită fiecare por al pielii tale,

Am putut observa în inima ta rănile pe care ți le-au lăsat alte brațe,

Luptele necruțătoare în care nu întotdeauna Tu ai fost învingătorul,

Răni încă deschise, dureroase,

Iar printre ele eram eu, o adiere ușoară care te învăluia,

Fără destinație sau prezență, ca o mică respirație trecătoare.

Ți-am pus fața pe pieptul meu si te-am lăsat sa dormi.

Ți-am sărutat gâtul, ți-am șoptit sufletului cât de mult te iubesc... și că încă mi-e dor de tine.

Aleg noaptea sadică, cea care mă îndepărtează de toată lumea și mă apropie de tine,

În această aventură a minții, atât de deschisă la emoția care respiră pe pielea mea în mii de feluri diferite,

Pentru că știu întunericul gândurilor tale, care abia lasă să întrezărească lumina!

Aceasta este casa mea, unde ceea ce pare real poate fi imaginar,

Iar imaginarul își ascunde natura și nu lasă decât să curgă tapiseria enigmei.

Totul se simte atât de real, încât poate fi singurul limbaj coerent care îmi vorbește despre prezența ta.

Cu săruturile tale zbor și fără ele nici măcar nu mă târăsc

Sunt fluidă în gen, între vierme și fluture.

Îmi dai aripi și zbor departe și când sunt departe de tine,

Am un zbor neregulat și cad.

Am înțeles că a fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele,

Un Iad, Iadul lui Odine! ~

~ Odine! !

~ Sensul vieții! ~

 ~ Tu ești Dumnezeu meu, eu sunt Pământul, 

Eu sunt Luna, tu ești Soarele,   

Ambii suntem cea mai pură atracție, 

Nu gravitație, ci pur și simplu...creație.

Un lac în care s-au creat vise, 

În care ambii suntem stăpâniți de aceiași pasiune care ne-a invadat,

Eu ști tu, tu și eu, piele cu piele, miere cu miere, 

Șoaptă cu șoaptă, suspin cu suspin, trandafir cu trandafir, 

Ne recunoaștem în atingeri, în mângâieri, în lumea pe care amândoi am creat-o, 

Două suflete în universul căruia i-am dat viață.  

Suntem o pereche de versuri, în cea mai divină poezie,

Tu ești Big, eu sunt Bang, 

Eu sunt Yin, tu ești Yang...   

Pasiunea noastră trebuie să explodeze, germinând dragostea, 

Atât de pură și reală... uniune ideală.

Tu ești un lac, eu sunt izvor, 

Tu ești un vis, eu o realitate... 

Împreună suntem aceeași eternitate.

Uniunea a două suflete care necesită continuitate... 

Creația...   (Tu și Eu)... sensul vieții. ~

~ Odine! ~

~ Tu ești continentul meu! ~

~ Tu ești continentul meu, iar eu, insula ta,

Aș vrea să te iubesc cu mâinile calde și gura rece,

Aș vrea să te iubesc în nopțile lungi sau scurte,

În zilele senine sau înnorate, te-aș iubi mereu.

În inima mea ai reședința,

Unde locuiești permanent,

Ești cea mai frumoasă floare din lume

Trăiești în pieptul meu, în iubirea asta

Și va înceta doar când voi muri.

Ne cunoșteam de vechimi,  tu muză intermitentă,

Tu muza mea intermitentă, eu-l meu,

Cel cu care orele nu se măsoară, a fi cu tine timpul depășește

Vreau toate săruturile tale, cele pe care nu le-ai dat niciodată nimănui,

Nu vreau să te iubesc la nebunie

Într-o iubire nesănătoasă, riscantă,

Într-o iluzie inconștientă

Vreau să te iubesc... pur și simplu.

Și va înceta doar când voi muri.

Nu-mi spune că mă iubești, doar iubește-mă,

         Cu cuvinte, arată-mi în ochii tăi.

                Spune-mi în acea privire ce simte inima ta,

          Pentru că privirea spune atât, atât, atât de multe fără să spună,

  De asta de atâtea ori, cuvintele tale rostite sunt sincere,

           Și în strălucirea ochilor tăi mă înec, din dragoste! ~

     ~  Odine! ~ 

                                         

~ Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Nu te-am căutat niciodată, dar te-am găsit, 

Nu am crezut niciodată că te voi iubi 

Și acum o fac fără motiv sau măsură...

Te iubesc...

Chiar și când săruturile au gust de durere

și îmbrățișările au gust de nostalgie,

pentru că așa cum trandafirul are spini,

în dragoste există și durere.

Te iubesc...

Cu fiecare moleculă de sentiment

care s-a răspândit în imensitatea timpului.

Așa te iubesc, te iubesc cu sufletul,

pentru că nu știu să iubesc altfel

decât dăruindu-mi sufletul.

Te-am iubit...

Ca un corp care rămâne fără nimic

și încetează să mai respire.

Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Odine! ~

~ Ce este un oftat? ~

~ Ce este un oftat?

Doar aer, nimic altceva?

El nu are culoare,

Nu poate fi atins,

Se naște în orele de singurătate,

În zilele de dor, în nopți întunecate.

Se naște în sărutări împărtășite,

În vânturi mângâietoare,

Inspirând mirosul de parfum.

Se naște cu o privire, cu un zâmbet, un sărut.

Dar ce este sărutul? Un oftat.

Ce este oftatul? 

Este dragoste!! ~

~ Odine! ~

~ Te caut! ~

~ Închid ochii și corpul meu se îndepărtează de el însuși

Simt dulceața rece a umbrelor tale învelindu-mă

Și umplându-mi toate crăpăturile.

Te caut cu nerăbdare, mă aud șoptindu-ți numele,

Izvorât din adâncurile ființei.

Lasă-mă să te locuiesc, chiar şi pentru o clipă,

Câteva ore, o noapte, o viață... un vis etern,

În acest vis fără sfârșit, în fiecare noapte

Tânjesc după el și sper....

Acolo unde absența ta doare cel mai mult,

Iar inima-mi se refugiază, fiind parte din tine.

Mă predau ție ca brazda pentru sămânță,

Ca apa inflamând briza mării care ne înconjoară.

Nu am știut că vei veni cu forța valurilor mării,

Nu am intuit că mă voi îndrăgosti de tine în toate anotimpurile,

Că mă vei rupe de propria-mi voință, devenind sclava ta! !~

~ ODINE! ~

~ Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil! ~

~ Pentru că ai știut să citești singurătatea din spatele zâmbetului meu,

Mă pierd în mângâierile tale, 

Pentru că dincolo de acest întuneric, locuiești în ființa mea

Unde te întorci în tăcere, într-o îmbrățișare infinită,

În sufletul meu, subjugat, însetat de tine, a esenței tale. 

Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil,

Iar tu mă încorporezi în cosmos,

Același care începe și se termină sub porii pielii tale,

Într-un spațiu infinit și perfect!

Îți dăruiesc corpul meu... dându-l ca ofrandă,

Eu sunt destinul gurii tale,

Când mă săruți,  destinul meu devine întregul tău univers.

Doar cu tine

Mă scufund în nebunie,

Îmi pierd drumul,

Rătăcind pe căile tuturor păcatelor, până ajung la tine.

Mă pierd în tine, mă scurg

Îmi agiți toate celulele,

Până mă diluez în chimia sufletului tău.

Mă seduci, mă dezarmezi,

Mă devorezi, mă dezintegrezi,

Mă anihilezi... ca un criminal 

Care se întoarce la locul crimei,

Dar dincolo de orice 

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Supunându-mi trupul și mintea, la tot ceea ce decizi! ~

~ ODINE! ~