~ Sunt crima perfectă, ucisă de buzele tale ~

~ Pielea și mintea mea sunt un suspin în rugăciune,

Le domini ca un Zeu, ca un vânt care sufli rece,

Iar eu, o creatură cu aripi implementate de iubire,

Posed o inocență angelică unde locuiesc dorințe.

Flutur ca valul mării zbuciumate

Și mă simt binecuvântată parcă, de păcatul care mă ține prizonieră

Îmi brodezi pe trup emoții care trezesc magia,

Iar revelația prezenței tale, cauzează un carnaval în sufletul meu.

Ador fiara asta din tine care mă bântuie,

Pentru că e în contrast cu sensibilitatea și candoarea mea,

Unde eu, sunt o sclavă păzită de divinitatea din ochii tăi

Și-ți simt respirația în plasma prin artere, ca un fior.

Mă agăț de închisoarea asta de care mă leagă sentimentele,

Într-o buclă infinită a inimii neliniștite de binecunoscuta tahicardie,

Căci în mine tremurul parcă e bătut în cuie

Și mă simt undeva în Purgatoriu, la granița dintre Iad și Rai.

Mă dizolv sub o formă de vapori de apă și aripi,

Ce dansează într-o irealitate perfectă,

Alunec ca o picătură de ceară în avalanșă,

În cea mai pură formă de dragoste.

Nu-mi mai flutura atât de mult în minte

Și nu-mi mai atinge corzile cerești de pe trupul meu,

Căci sunt prizonieră în așteptarea eliberării

În care nu există nimic dincolo de tine.

Creatură care aluneci pe furiș în sufletul meu,

Tu nu vezi că deja sunt beată de multitudinea de sentimente?

Ești închisoarea din care nu vreau să mă salvez,

Pentru că viața mea e în siguranță în brațele tale,

Îmi flagelezi constant ființa și te las,

Sunt sclavul mulțumit de dominarea ta

Și fericită să fiu crima perfectă, ucisă de buzele tale. ~

~ Odine ~