~ Ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Pielea mea este îmbrăcată în haina tăcerii,

Iar din gâtul meu ies fluturi atunci când gura ta mă invadează...

Slavă cerurilor, glorie Iadului, căci din carnea noastră sângerează păcate!

Uneori simt cum și ploaia mă arde,

Că focul mă rănește, dar durerea mă ajută,

Simt că rugăciunile sunt blesteme,

Iar furtunile cu tine mă calmează!

Uneori simt, te simt, simt cât de mult te iubesc

Și simt cum și tu mă iubești,

Te simt cum mă simți și îmi umpli sufletul,

Iar toate simțurile astea se simt între ele.

Îți simt atingerea și gândurile,

Îți simt mirosul și gustul și intențiile.

Te simt continuu în dorințe și plăceri,

Mă simți înnebunită de noi!

Simt că totul se potrivește,

Că tu ești somnul meu, chiar dacă uneori mă faci să fiu o insomniacă,

Că tu îmi ești iubit, că ești acel ceva ce îmi atinge inima,

Îmi ești tandrețe, dorință și pasiune,

Dar în același timp, calm și siguranță în mijlocul nerăbdării mele,

Îmi ești foc, magie și viață, o nebunie intensă care îmi invadează visurile,

Tu ești harta, busola și destinul meu, antidotul și poțiunea mea minune,

Vreau să mă iubești până la ivirea zorilor și să îi permiți nopții să devină veșnică,

Căci ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Odine ~

~ În sufletul meu există mai multă nerăbdare, decât în ​​zâmbetul unui înger, care îl iubește pe Dumnezeu la nebunie! ~ Odine ~