~ Am vrut să scriu o altă poezie,
O poezie care nu vorbea despre dragoste,
Poezie care atingea și se mișca suav,
Moale ca petala unei flori, plină de roua dimineții.
Cum să scrii poezii și să împletești versuri,
Când cuvintele sunt ca valurile mării
Care ajung și pleacă în orizonturi diferite
Cuvinte care rimează, în versuri, de la verbul a iubi!
Cum să scrii versuri, când cuvintele sunt ca spuma mării,
Care se risipește la atingerea nisipului fin,
Când în ceasul tăcerii, inima aude șoaptele mării
Și valurile sălbatice aleargă într-un dans nebun.
Valuri după valuri, ajung să se atingă, agitate,
Corpuri unite, buzele lipite, împletite, aliniate,
În cuvinte șoptite transpirate, alunecoase,
În versuri fără rimă, cuvinte de dragoste livrate cu intensitate.
Marea agitată este ca o inimă care iubește
Briza împrospătează simțurile,
Valurile se despart ca niște îndrăgostiți dezbinați
Întorcându-se îndrăgostite să se iubească din nou!
Am vrut să scriu o poezie despre splendoarea mării
Frumoasă, parfumată, elegantă, să-ți ofer
Dar mărturisesc sincer, că inima mea spune doar,
Că ești cel mai frumos POEM DE IUBIRE! ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu