A venit toamna, cea care smulge cu ea verdele care odata era proaspatul vietii. Frunzele cad si se ingalbenesc. Se pierd iubiti, prieteni pe care ai fi putut conta o viata, asemeni frunzelor. Doar ca de pe crengile copacilor, unde au cazut frunzele vor creste altele, insa in sufletul nostru prietenii care se pierd nu mai revin niciodata inapoi. Odata plecati, sunt plecati pentru totdeauna. Se pleaca fara sa mai ai ocazia sa spui imi pare rau, sau insemni atat de mult pentru mine. Asta e legea vietii poate, una cruda, dar asta e. Nimeni nu ne mai intreaba daca ne place sau nu. Pur si simplu cand e vremea plecarii, se pleaca si atat.
Intotdeauna se spune ca putem fi inlocuiti. Da, insa sentimentele care se sadesc in suflet pentru cineva sunt asemeni unei masele, care e adand infipta in maxilarul tau, in inima ta. Ai scos-o de acolo, in locul ala nu mai creste nimic, ramane gol si atat. Ramane locul unde odata era ceva ce facea parte din tine si cu orice ai acoperi nu poate sa suplineasca ceea ce odata era bucatita din inima ta.
Cad frunze, iar si iar, peste cei care vad, peste cei care nu o fac...
Cad frunze si mie atat de teama sa nu le doara.
Simt durerea fiecarei frunze ce cade si as dori sa o salvez de acest destin tragic.
Dar ma tem , ca atunci cand as prinde-o as strange-o prea tare si nemilos i-as amplifica durerea. As transforma-o in pulbere de perfectiune.Frunzele au nevoie de liniste tocmai pentru ca sacrificiul lor sa fie deplin. Iar oamenii...sunt frunze.
Cu timpul…(Jorges Luis Borges)
RăspundețiȘtergere“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e
sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca
saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a
face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care
se opresc insa la jumatatea drumului.
…..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura
cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe
sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca
intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e
valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu
timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor
bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la
trecut.
…… Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti
alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
……Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt
numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai
tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit
cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai
lasat sa plece.
……Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama
ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau
mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai.
…..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul
vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si
nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri
iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”