~ O dragoste care nu este doar un sentiment, ci și creație! ~

~ Mi-e teama să te mai scriu știi?

Mi-e teamă că nu știu cum să descriu ceea ce simt în doar două cuvinte,

Mi-e teamă să  mai aștern cuvinte,

De parcă în viața mea trăiesc o mie de bucăți,

Care sunt cusute și mă îmbrățișează,

Cu gânduri nelegiuite, ce îmi flutură în minte

Toate acele acele dorințe, în care vreau să fac cu tine, 

Tot ceea ce am făcut deja, de atâtea ori. 

Vreau să repet, mângâierile adânci și să disec conștiincios, buzele tale,

Cu sărutări pe care dorința le provoacă,

Să-ți aud inima bătând, să simt muzica mea!

Vreau să-ți  admir figura zveltă ca un stejar alb,

Viteaz, curajos și chipul acela sculptat, cu mâinile divine,

Tu, esență, a omului de pe pământ,  lumină în întuneric, naștere și speranță!

Vreau să mă adăpostesc în haina îmbrățișărilor tale,

Să simt aroma intensă a buzelor tale,

Fără grabă, durabil, etern, de neuitat!

Vreau să fiu acolo, unde mâinile se împletesc, iar săruturile amorțesc,

Lângă tine, acolo unde totul este compensat cu soliditatea iubirii,

Ce îmi liniștește întotdeauna sufletul!

Numai cu tine recunosc pasiunea, pe care azi o exprim în poezii

Și pe care ți le dedic cu sufletul

Și cu mâinile mele care cânta versuri, cântând calea vieții mele

Înfășurată între sărutări și sub mângâierea îmbrățișărilor în care mă adăpostesc!

Visurile tale și ale mele sunt unite, conectate și bat pentru o legătură inseparabilă,

O dragoste care ne priește, întotdeauna gata să se deschidă ca o floare în primăvară,

O dragoste care nu este doar un sentiment, ci și creație

Și care îmi umple sufletul prețios ce îmi locuiește

Cu bătăi de inimi care dau viață sufletului, umplând ființa de o dragoste infinită,

Căci te-am căutat, te-am căutat și așteptat prea mult timp, până s-apari! ~

~ Odine ~