~ Închid ochii și corpul meu se îndepărtează de el însuși
Simt dulceața rece a umbrelor tale învelindu-mă
Și umplându-mi toate crăpăturile.
Te caut cu nerăbdare, mă aud șoptindu-ți numele,
Izvorât din adâncurile ființei.
Lasă-mă să te locuiesc, chiar şi pentru o clipă,
Câteva ore, o noapte, o viață... un vis etern,
În acest vis fără sfârșit, în fiecare noapte
Tânjesc după el și sper....
Acolo unde absența ta doare cel mai mult,
Iar inima-mi se refugiază, fiind parte din tine.
Mă predau ție ca brazda pentru sămânță,
Ca apa inflamând briza mării care ne înconjoară.
Nu am știut că vei veni cu forța valurilor mării,
Nu am intuit că mă voi îndrăgosti de tine în toate anotimpurile,
Că mă vei rupe de propria-mi voință, devenind sclava ta! !~
~ ODINE! ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu