~ Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ Dintr-un colț al vieții, mi te-am imaginat,

Te-am desenat, te-am vrut fără ca lumea să existe pentru mine.

Îmi băteai deja în sânge, acea explozie de lumină și vise

Care mi-a mobilizat nimicul.

Era foarte ușor să-mi imaginezi himere lângă tine,

Ecoul versurilor mele nescrise, venite din adâncurile mării.

 Am iubit schimbul de sărutări și mângâieri

Cele care mi-au umplut brațele cu flori,

Am simțit din nou dragoste, 

Altfel nu știu cum să o definesc.

Știu doar că apa a purtat ecoul vocii tale

Și că pietrele râului ți-au strigat numele,

Apa care mi-ai oferit-o mi-a potolit setea

Și-am ajuns în mare pierzându-mă în valurile ei.

Mi-am schimbat pielea lângă tine,

Trăind vertijul pe care mi l-ai produs

Tu ai fost ….

Ești…

EL... este omul vieții mele

Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ ODINE! ~